Aldous Huxley, „Galben de Crome”, (5)
Continua să se plimbe încolo şi‑ncoace. Ridica vocea, o cobora, tăcea o clipă, apoi începea iar să vorbească. Îşi mişca mîinile, uneori flutura braţele. Anne îl privea şi îl asculta tăcută, de parcă ar fi asistat la o prelegere. Era băiat bun, iar astăzi arăta încîntător… încîntător ! Intri în […]








