Francis Fukuyama s-a înșelat. Milioanele sale de cititori ar trebui să-și primească banii înapoi. Istoria nu s-a sfârșit, iar modelul occidental nu s-a instaurat ca unică epistemă viabilă. Ba, dimpotrivă: acest model secular și-a consumat, treptat, resursele și potențialul persuasiv. În prezent, este iminentă o prefacere a sa, o renaștere […]
Se spune că de eşti vegheat de sus, când dormi, nu te mai rătăceşti în vis. Somnul te scoate într-un larg la care nu nădăjduiai să poţi ajunge, când eşti în lumea ochilor deschişi. Dar ce ţi se arată înainte, nu e un loc ci o imagine a ta – […]
În proza actuală, biograficul ocupă un loc privilegiat pe canavaua ficţiunii literare. Crâmpeie de viaţă trăită nemijlocit se transfigurează într-un univers insolit şi, adesea, misterios, care se cere decodat cu alte mijloace decât cele ale naraţiunii factuale. Izvorât din efervescenţa unei experienţe dramatice reale, romanul lui Sahar Delijani, Copiii arborelui […]
Nu sunt, cum aș fi vrut să cred, nici vânatul cuiva, nici captiv, Doar că am obosit, atârnat așa, cu capul în jos, În timp ce ei mestecă, mestecă și învârt în oala cu sos Ascultând amuzați cântecelul meu abraziv. Pe aici au trecut mulți copilași promițători & cuminți Și […]
De câte ori n-aţi întâlnit prozatori laborioşi care vorbesc la nesfârşit despre romanul vieţii lor, în loc să-l scrie? Gestaţia închipuitei capodopere este atât de grea, încât procesul obţinerii ei substituie, până la urmă, produsul literar scontat. Într-o ţară de stilişti flaubertieni şi constructori extrem de atenţi la fiecare detaliu, […]
noaptea târziu când stelele pâlpâie deasupra blocurilor pe străzile din cartier latră câinii maidanezi noaptea târziu se întorc din cluburi tinerii şi studenţii care stau în apartamentele închiriate câteodată se bat se muşcă până la sânge şi schelălăie câteodată câinii fac la fel atunci când iubeşti în hipotalamus se secretă […]
13 Singura certitudine, singura instituţie, singura revoluţie: Dragostea. Restul sunt orgolii. Iar scrisul e reflexul acestui orgoliu, un şir lung de parastas cu măşti. Exordium? Modestia scriitorului? Pluralul autorului? Poveşti de adormit copiii. Totul e orgoliu. Până şi politeţea funcţionează ca o mască necesară a orgoliului şi a răutăţii: dacă […]
Enigmatic, intraductibil, misterios şi inclasabil: profilul lui Pessoa, poetul, se suprapune peste cel al patriei sale, Portugalia. În maniera sa atât de neobişnuită şi paradoxală, Pessoa a fost obsedat de naţiunea şi de limba căreia i–a aparţinut. Unică în literatura secolului XX, prin anvergura experimentului şi prin vigoarea poematică, arta […]
Fernando Pessoa sub pseudonimul Álvaro de Campos Pentru Santa Rita Pintor Singur, pe cheiul pustiu, în această dimineaţă de Vară, Privesc dincolo de linia unde fluviul întâlneşte oceanul, spre Indefinit, Privesc şi mă bucur să văd, Mic, negru şi cât se poate de clar, un pachebot intrând. Apare din depărtare, […]
Fernando Pessoa sub pseudonimul Álvaro de Campos – Fragment – Domnului Mário de Sá-Carneiro Bolnav era sufletul meu şi înainte să dea de opium. A simţi viaţa e ceva ce şi vindecă, şi slăbeşte, Iată de ce caut eu în opiumul consolator Un Orient mai la răsărit decât Orientul. Viaţa […]
