Pentru postmodernismul românesc, Mircea Ivănescu a fost, alături de Mircea Horia Simionescu, vârful aisbergului. Fără poezia sa, şi fără zecile de mari cărţi ale secolului XX pe care le-a tradus exemplar în româneşte, literatura noastră din ultimii patruzeci de ani ar fi arătat sensibil diferit. Mircea Cărtărescu, Mircea Nedelciu şi […]
Atunci când te decizi să-i spui în față „regelui gol” că este într-adevăr gol, țara te poate pedepsi aspru pentru „insolență”. Foarte mulți dintre disidenții ruși/sovietici (pentru ceea ce face obiectul central al prezentului text) care au ales această atitudine fățișă s-au văzut clasați în jargonul medical al psihiatriei. În […]
L-am cunoscut pe Ivor Porter în anul 1991, când s-a întors în România, cu ocazia publicării în româneşte, la Ed. Humanitas, a cărţii sale Operaţiunea Autonomus, în România pe vreme de război .(1) O sunase la telefon pe mama mea, dornic să o revadă după o absenţă de mai bine […]
Vecină cu Conservatorul, pe latura dinspre apus a micului meu apartament, şi cu Sala Palatului (la câţiva paşi), pe cea din răsărit, mă aflu, în perioada Festivalului Enescu, în mijlocul clocotului. Consistenţa sonoră a aerului se schimbă, ritmul dimprejur e altul. Mişcările oamenilor mi se par mai unduioase, de parcă […]
Când lucram la teza mea de doctorat despre poezia lui Mircea Ivănescu, n-am găsit o titulatură mai exactă pentru ea decât „poezia discreţiei absolute”. Mărturisesc că expresia mi se părea întrucâtva fericită şi pentru faptul că rima cu discreţia absolută a existenţei publice a lui Mircea Ivănescu – poetul fiind […]
poezia e altceva? nu trebuie să povesteşti în poezie – am citit un sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc cum, foarte devreme, ea se scula dimineţa, şi aşezându-se pe pat aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini – să nu spun nimic despre […]
amintire din copilărie noaptea târziu, şi cu ochii măriţi, ascultând sunetul ploii în curtea mică din spate, şi ştiind că a trecut totul – fără putinţa întoarcerii în vremea curţii de piatră – şi când aşteptam paşii lui zvâcniţi, grei – mergea totdeauna foarte repede – şi pe urmă poarta […]
mopete şi ipostazele mopete scrie un poem despre mopete stând la masă în local, scriind aplicat un poem despre mopete – (mopete are pe masă un tom complicat cu minunăţii despre evul mediu – şi pete de cerneală pe degete, de mult ce-şi scoate notiţe). mopete din poemul pe care-l […]
anul în scădere toamna, desigur, poate să fie ca într-o imagine colorată dintr-o revistă lucioasă – (o reclamă pentru ţigări, în care ţi-ar face plăcere să mergi, pe sub arbori imenşi, cu focuri mici pâlpâind deasupra, nefireşti, şi prin iarbă alunecă, asemenea unui şarpe rotund, pisica). toamna e bine să […]
Mircea Martin (1998) conchide, la finalul unui studiu dedicat postmodernismului literar românesc, că “în ceea ce privește literatura română – și, posibil, literaturile est-europene – putem vorbi despre un postmodernism fără postmodernitate”. Cadrul conceptual adoptat de autor este unul marxist, în care postmodernitatea are în vedere baza, iar postmodernismul este […]
