Cu exceptia oamenilor cu adevarat virstnici, cam toti cei ce sunt azi in viata si au facut scoala in Romania, au invatat inca de mici copii ca paturile aristocratice ale societatii romane au fost de-a lungul istoriei o cumplita plaga. Exploatarea, violenta, luxul nesabuit, viciile urite, frivolitatea, nepasarea fata de […]
“Atât de pãrãsit mã simt acum Şi-atâta de înfipt în nicãieri, Cã nu mã mai gãsesc şi nu mai ştiu Cum aş putea sã dau de Dumnezeu”. Aşa grãi cernitul personaj, Iar noi, care uitaserãm de timp În toiul desfãtãrii la ospãţ, Am tresãrit ca deşteptaţi din somn Şi am […]
1. „Un Kafka al românilor” – aşa s-a spus despre Max Blecher, scriitor român de origine evreiască, mort prematur la numai 29 de ani. S-a născut în 8 septembrie 1909 la Botoşani şi a murit, după o lungă şi teribilă suferinţă, în 31 mai 1938. 2. Max Blecher: „Este cred […]
2 august [2013]. Nu-mi recitesc jurnalul, atât cât e el acum (un jurnăluț, în fond), dar gândindu-mă uneori la el (deși numai gândire nu se poate numi asta) îmi pare complet nerecitibil. Văd că ocolesc cuvântul – nu nerecitibil: ilizibil. Așa, am spus-o acum de-a dreptul. Tind să scriu aici […]
1. În istoria Premiilor Nobel pentru Literatură, există cel puţin doi laureaţi care s-au bătut între ei, la propriu. Există şi imagini care dovedesc acest fapt. Cei doi sînt: Marios Vargas Llosa şi Gabriel Garcia Marquez. S-a întîmplat pe 12 februarie 1976, în Mexic. Luis Fernández Zaurín relatează această moment […]
Să nu mai publici. Iată o hotărâre, un gest opus sinuciderii. Un gest care poate salva. Dacă ai căutat şi-ai tot căutat calea să ajungi iarăşi acolo, la începuturi, când scriai primele povestiri, când nu existai decât tu şi povestea – un om, pervazul, biroul şi cana, nevoia plăcută şi […]
Uitase-n timp ce dãruitã Era-n veşmântul de tãcere Pe care şi-l punea în lume Ca sã n-o bage-n seamã nimeni. Dar visteria dinãuntru Îi scãpãra în ochi, în zâmbet, În mersul paşilor de raze Pe strada plinã de palavre, Fãcând mulţimea sã viseze La vocea ei necunoscutã. Se pomeni ademenitã […]
*Recunosc, pînă la acest volum cu proze foarte scurte, nu citisem nici o carte de Antonio Lobo Antunes. E un fapt care poate conta, cel mult, şi ca o scurtă explicaţie despre condiţiile în care mi s-a întîmplat să am o lectură fascinantă. Nu citisem, aşadar, nimic de Lobo Antunesc […]
Ceea ce m-a atras la Cosmopolis al lui Don DeLillo este felul în care extremele se ating. Cât de departe este de etica prostestantă sau de aceea a puritanilor care au colonizat America felul în care personajul principal înţelege capitalul. Imaterial, banul străluceşte în combinaţii fractalice notorii în lumea vegetală […]
N-am citit toata opera lui Constantin Noica, din cit am citit o parte n-am inteles sau nu m-a interesat, iar din ce-a ramas cu o alta buna sectiune n-am fost de acord: amestecul acesta de existentialism si de bizantinism nu mi-a spus mare lucru. Pe de alta parte nu incape […]
