O singură culoare

sunt atâţia ani de când nu-mi mai cumpăr singur haine

de când nu mai ştiu ce mi se potriveşte

de când mă uit în vitrine ca într-un tunel

în care surorile şi fraţii mei mai mici

au fost închişi definitiv de tata

în ziua când ar fi putut să se îmbete bucuros că-s viu

că am mâini şi picioare ce se termină cu cinci degete

iar faţa mea are un nas o gură doi ochi şi două urechi

 

se poartă iarăşi uni-ul

îmi spui

şi îmi netezeşti cu palma

negrul cămăşii

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *