Există undeva în America o bibliotecă a cărţilor nepublicate, o uriaşă colecţie a manuscriselor refuzate. Despre Biblioteca Brautigan am aflat din Bartleby & Co, a lui Enrique Vila-Matas. Zicea acolo că biblioteca asta „cuprinde numai cărţi avortate. Cei care au astfel de cărţi şi vor să le trimită Bibliotecii lui […]
Capăt ploios de duminică, ceai de scaiete și trandafir, ușa închisă, nimic. Și-mi amintesc de o zi de iarnă, nu trebuie să calculez mult, era acum douăzeci – îngrozitor! – de ani. Stăteam în holul îngust de la intrarea în redacție, așteptam să intrăm la testare. O sală mare, pătrată, […]
Al doilea roman al lui Eowyn Ivey, „Spre marginea luminoasă a lumii”, o să apară în curând la Editura Polirom. Romanul de debut al acestei autoare, „Copila de zăpadă”, apărut în 2012 și în original, și în traducerea românească, a fost bestseller internațional, finalist la Premiul Pulitzer la secțiunea de […]
Zile cu basme luminoase și sumbre. După câteva basme ale Fraților Grimm, care mă trimit în lumina primelor seri cu povești spuse de mama înainte ca eu să știu să citesc (există fir de aur? există? și cum, mai explică-mi, și spiridușii ce sunt, cum să fac să vină unul […]
Am nevoie să scriu. N-am ce face; și uneori nu mai știu cum se face. Cum, când, și din nou cum, când? Cum să opresc ciocanul care-mi fărâmițează timpul, cum să întorc clepsidra la orizontală? Caut într-o carte încă nepublicată, un volum care reunește toate scrisorile lui Nabokov către Vera, […]
Dacă ar fi să scriu, aș scrie despre nesfârșita blândețe a duminicilor de vară în București, despre toate aceste străduțe care pornesc de acasă, din centru, în toate direcțiile, despre fațade pline de viță japoneză și mult mai rar de iederă, despre maiestuoase ruine, despre rame plesnind în căldura amiezii, […]
Mă urnesc tare greu când e să plec de-acasă. Și-apoi mă bucur ca un câine scăpat din lanț. Am terminat traducerile, am terminat tot, am evadat din roată. Un rucsac mic în spinare, telefonul mobil lăsat pe birou – am uitat și să-l sting. În prima dimineață m-am uitat cum […]
Cel mai frumos soi de inerție – când ajungi la capătul unei cărți și orice ai face, orice n-ai face, pentru o vreme continui să fii tot în poveste. Te plimbi pe străzi dar te rotești tot acolo, te uiți în asfalt și nu vezi decât tot ce e în […]
Pe „bătrânul cu pachetul” îl ştiam din cartier, aşa cum îl ştia toată lumea. Plimba mereu un pachet din hârtii, un teanc de documente sau dosare ţinute laolaltă cu sfoară maro, ruptă şi iarăşi legată, un tom cu zeci de noduri. Oriunde ar fi mers, la alimentara sau la farmacie, […]
Sibiu, treizeci de kilometri parcurși la pas prin oraș în patruzeci și opt de ore, pe vechile străzi, pornind de pe Moscovei către casă, trecând mai întâi cu emoție pe la Azazel, cățelul de ciocolată pe care îl știu de când era pui – mai e, nu mai e? – […]
