O bărcuţă

fata mea face bărcuţe de hârtie
fără să ştie cum
iar bărcuţele se scufundă
de îndată ce le pune pe apă

fata plânge atunci
şi bate cu piciorul în pământ
strigă şi hohoteşte
iar ochii nu i se mai văd de atâtea lacrimi

apoi se repede şi mai ia o coală
o îndoaie o răsuceşte o întoarce o îndoaie din nou
până când printre degete se iţeşte un fel de catarg
fata îşi priveşte fericită lucrarea
o prinde grijulie în palme şi o aşază pe apă
dar în câteva clipe nenorocirea se repetă

Stixul copilăriei există
şi e o baltă pe care bărcuţele nu plutesc niciodată

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *