Diseară O să se aștearnă tăcerea Peste frunzele De trandafir O să plouă Cu întuneric Peste creștetul meu Izvoarele Își vor arunca Reflexele de lumină Peste mâinile tale Iar eu Voi săruta luciul apei Care-ți mângâie cu lumină Pielea catifelată. Diseară O să plouă cu stele Peste umerii mei Umbrele […]
Într-o vacanţã de demult, copil fiind, mergeam în înserare cu tata, de-a lungul unei păduri şi priveam fermecată răsărirea lunii. Atunci el a început să-mi recite din Eminescu: peste vârfuri trece luna/ codru-şi bate frunza lin/ printre ramuri de arini/ melancolic cornul sună/ mai departe, mai departe/ mai încet, tot […]
Mă urnesc tare greu când e să plec de-acasă. Și-apoi mă bucur ca un câine scăpat din lanț. Am terminat traducerile, am terminat tot, am evadat din roată. Un rucsac mic în spinare, telefonul mobil lăsat pe birou – am uitat și să-l sting. În prima dimineață m-am uitat cum […]
Numai zeii se nasc în piețe numai placenta lor de aur se îngroapă în temple ceilalți în încăperi ferite venim pe lume cenușa de cedru turnată pe creștetul umed cuțitul încins de pe masă fumul, înecăcios de buruieni care scoate întunericul din plămîni toate acestea nu-s pentru zei […]
Undeva, pe o stradă ce doarme în lungile amieze de vară, străjuită de un soare care luminează, egal şi senin, se află ruinele celei mai frumoase grădini pe care am cunoscut-o , vreodată. Nimic nu mai aminteşte, astăzi, de vechiul ei contur. Merii au fost tăiaţi, trandafirii au fost evacuaţi […]
Pentru o mai bună întocmire a văzduhului să se facă hărţi! Şi lumea să fie împroprietărită ca după războiul cel mare, fiecare cu parcela lui unde să poţi ara, semăna să ai ce pune pe masă la copii, iar când simţi că se apropie sfârşitul să te duci duci la […]
IOAN MORAR Ăștia sînt zeii voștri? Pietrele strîmbe, Lemnele neșlefuite Vasele netrecute prin foc? Cu ei vă culcați în gînd? Pentru ei vărsați vinul cel scump în crăpăturile pămîntului? Cine a mai văzut zeii străvezii? Destul cu batjocura destul cu întrebările reci destul cu hrana-ngropată destul cu […]
Şi dacă vezi că stau aşa cu faţa în sus fără să fac nicio mişcare, întreabă-mă câte ceva şi apoi ascultă-mă; întreabă-mă de ce tata a bătut-o pe mama înainte să mă nasc eu şi atunci ea şi-a trăit toată viaţa pe o listă de aşteptare; întreabă-mă de ce zidul […]
am pus ochiul în palma cerşetorului orb el a început să plângă am pus şi celălalt ochi în palma lui apoi am făcut semn că vreau să plec iar el m-a luat de mână şi m-a trecut dincolo (Din volumul Firește că exagerez, editura Excelsior, Timișoara, 1994)
foarte târziu, pentru Madi Marin Trăiesc ca minorele violate pe stradă şi fotografiate cu încetinitorul pe care cenzura te lasă să le dai în ziare dacă le pui o panglica neagră pe ochi
