2

îmbătrînim împreună fără să ştim,
fiecare în colţul său de lume,
oglindit de alte ziduri, de alte străzi,
aceleaşi în fiecare zi pentru mine,
pentru tălpile îngroşate de mersul în cerc.
nu caut nimic şi, cred,
rar ne mai gîndim unul la altul.
aşa se întimplă cînd eşti împreună,
te laşi cotropit de vieţile altora,
mai puţin de a ta,
mai puţin de cel ce-şi măsoară paşii după pasul tău,
aşa, inconştient,
ca atunci cînd baţi ritmul aceluiaşi cîntec
împreună cu toţi cei care îl ascultă.
şi, fără să ştim, îmbătrînim împreună
şi ne iubim şi chiar facem cîţiva copii,
uitînd să ne mai privim în adîncul ochilor,
străini,
fiecare în colţul său de lume,
fiecare gîndind în altă tonalitate,
rîzînd din motive diferite la aceleaşi glume,
adormind cu alte gînduri,
iubind în celălalt ceva ce nu există,
plîngînd la filme care vorbesc despre vise pierdute,
dar niciodata regretate.
e linişte în viaţa mea,
şi chiar dacă nu trăiesc cu tine,
îmbatrînesc în fiecare zi
împreună…

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *