prozaice II

saltimbanci pe catalige oraşul a luat foc l-aţi asediat domniţe vopsite carne fumegând butoaie de vin într-un delir ce pare a nu se mai opri meseni oraşul palpită asediat de domniţe văpsite saltimbanci pe catalige creta colorată desenează harta oraşului personalitate dublă de femeie de stradă pictori fără cotizaţie la uap te desenează în cărbune cumpărat din magazinul de mezeluri oraşul ca o halucinaţie bizară melancolică saltimbanci adunându-şi bulendrele vopsite cu tempera lăsaţi oraşul trist ca o boală la cap

 

***

ploaia toarnă peste oraş electrizându-i simţurile praful o mocirlă din care sculptorii modelează figurine în care sufletele oamenilor devin captive ploaia declicul mental al celui de sus întristezi domnişoarele femeile şi beţivi ce nu pot sta pe terase ploaia ca o buclă temporală în care sartre încearcă să scape de tristeţe de moarte şi frica de viaţă ca o durere în viscere ploaia cu umbrele şi fără cu ciorapi lycra lipiţi de pielea înfiorată a picioarelor ca şi lipitoarele movulii hai du-te acasă la tine

 

***

mad about you iubire sinceră de internet nu mai pot trăi fără tine soarele îţi iubeşte pielea cuvintele tale explodează în mine spui tu eu în tine colind ca un supersonic făcând haltă în inima-ţi roşu-vişinie pozele tale odihnesc în adresa mea de net ce iubire stranie spui mad about you închide internetul şi hai să mănânci  spune ea am auzit sunt una cu internetul am devenit dependentă de taste spui tu ştiu cum gândeşti nu trebuie să ne vedem ca să ne iubim putem să o facem şi aşa it is safe and clean mad about you ai băut prea mult orice femeie e frumoasă în felul ei care fel cel de-a v-aţi ascunselea timpul curge la fel de astenic timpul ce are nevoie de o resuscitare aşa şi eu

 

***

cărţi asemenea buclelor temporale le uit mereu pe noptieră cafeaua cu mirosul ei de fericire surogat o uit mereu pe aragaz chipul tău văzut zi de zi uit cuvintele tale sau mă fac că le uit tu oricum nu le-ai gândit niciodată televizorul cu plajele de la tropice mă prefac că sunt cu tine acolo ce stupizenie licoarea chihlimbarie nu mă va scăpa de ruşinea expunerii publice intru pe internet o gură de artă mă calmează şi multă cafea inima o ia la vale de parcă ar fi un bolid scăpat de sub control nu s-a întâmplat niciodată ce am dorit sic transit gloria mundi

(din volumul „Ciorapul cu firul dus”, editura Marineasa, 2005)

 

 

 

Un comentariu

  1. DoR.s-a intamplat.Sorry.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *