Liniştea e altceva

Liniştea e altceva, de aceea

nu mai vreau să scriu poezie, aproape

nu mai vreau să scriu deloc

vreau numai să rămân pe hârtie, ca amintirea unui toc

din acela din care cerneala curgea limpede, liniştitoare şi hârtia

semăna cu pielea mea de copil şi cerneala avea altă culoare

şi mama şi tata tineri râdeau

strigând după mine, nu mai sta atât

timp suspendată în lumină ca într-un scrânciob

agăţat de cer că o să te doară braţul

şi nu o să înţelegi niciodată

că cerneala are altă culoare

şi că liniştea e altceva

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *