Liniştea e altceva, de aceea
nu mai vreau să scriu poezie, aproape
nu mai vreau să scriu deloc
vreau numai să rămân pe hârtie, ca amintirea unui toc
din acela din care cerneala curgea limpede, liniştitoare şi hârtia
semăna cu pielea mea de copil şi cerneala avea altă culoare
şi mama şi tata tineri râdeau
strigând după mine, nu mai sta atât
timp suspendată în lumină ca într-un scrânciob
agăţat de cer că o să te doară braţul
şi nu o să înţelegi niciodată
că cerneala are altă culoare
şi că liniştea e altceva