Şi poate că singura cronologie a vieţii mele este cronologia delicată şi tainică a acestui jurnal : paginile sale sunt tot ceea ce ne mai uneşte, iar cuvintele pe care le chemăm, scriindu-l, sunt cele în care mai putem regăsi puritatea melancolică a fericirii noastre. Este ca şi cum moartea […]
(fragment dintr-un roman în lucru) Untul se întinde bine pe pâine dacă îl scoți din timp din frigider. Una dintre banalitățile care-ți fac viața mai confortabilă. Iosif s-a așezat pe fotoliu cu fața spre mine. Mi-a făcut semn să mă apropii. Julieta, a șoptit el, Julieta. Da, și? Vine azi […]
În clipele în care singurătatea mă înconjoară, cu fortificaţiile ei de îndoială şi de jale, un vânt se insinuează din depărtări, iar parfumul tău revine până la mine, discret asemeni unei promisiuni a amurgului. Şi ştiu că atunci, doar atunci, o poartă de himere se deschide şi ceea ce este […]
mașina noastră lego taie singurătatea febril în timp de molimă cum soarele în apus ca un firez drumul de aici spre aici zgomotul de concasor izbit de zidul liniștii. un tren taie și el noaptea dintr-o trecere la nivel. […]
Conturul estompat al amurgului este, din clipa morţii tale, singura patrie care ne mai poate primi. Şi doar aici, departe de lumina zilei, departe de forfota culoarelor de neon, cuvintele pe care le căutam vin spre mine, ca atinse de suflarea acelui vânt ce oglindea, cândva, fericirea noastră discretă. Suntem, […]
Atunci când întârzii, în serile alunecând în iarnă, în faţa clădirii grave şi melancolice a şcolii comerciale care ne-a fost port şi casă, mi se pare că din zidurile sobre vocea ta se desenează limpede şi visătoare, asemeni unui caier de fum ce străbate întinsul de fum al nopţii de […]
Mamei mele, Mihaela Stanomir Mihail Bulgakov nu a fost întemniţat de puterea sovietică. Mihail Bulgakov nu a fost exilat de puterea sovietică. Mihail Bulgakov nu a fost exterminat, prin frig, glonţ sau foame, de puterea sovietică. Mihail Bulgakov a fost îngropat de viu în vastul penitenciar care devenise patria sa […]
Nu, acesta nu este un jurnal al deznădejdii, pentru că moartea nu a putut institui, niciodată, timpul aspru al despărţirii : inimile care au bătut împreună redescoperă, discret, intimitatea de atingeri pe care biologia oarbă nu o mai poate întrerupe, niciodată. Nu, acesta nu este un jurnal al însingurării, pentru […]
Şi de ce oare, în toţi aceşti ani ai despărţirii, am ales să fotografiem marea, mereu şi mereu, de parcă am fi simţit că, din adâncul de spume, un glas şi un chip al dragostei se ivesc, întruchipate de undele ce aleargă, când graţioase şi melancolice, când aspre şi neînduplecate, […]
Dragostea din prozele lui Cehov nu are nimic stihial,mesianic sau pedagogic. Ea se sustrage, prin ambigua ei energie, oricărei lecturi moralizatoare. Niciodată pe deplin împlinită, mereu în vecinătatea ratării, singurătăţii şi a morţii, dragostea îşi precizează conturul ei melancolic pe acest fundal ce cuprinde nuanţele infinitezimale ale mişcării sufleteşti. Selecţia […]
