(fragment dintr-un roman în lucru)
Untul se întinde bine pe pâine dacă îl scoți din timp din frigider. Una dintre banalitățile care-ți fac viața mai confortabilă.
Iosif s-a așezat pe fotoliu cu fața spre mine. Mi-a făcut semn să mă apropii.
- Julieta, a șoptit el, Julieta.
- Da, și?
- Vine azi și se cazează aici. M-a sunat, a zis Iosif cu glas obosit.
Nu știam cum și cui să mulțumesc pentru o asemenea veste. Nu numai că îmi ușurează munca, o face în locul meu. O fi Rose? Poate că a scris pe blogul Julietei și s-a conversat cu motanul Jom, se știe că pisicile servesc la mai mulți stăpâni.
Cu o valiză uriașă și cu motanul Jom într-o cutie specială, Julieta și-a făcut apariția pe la prânz. Eram eu cu Herz la recepție, Emilia primise de la Mildred o misiune specială. Julieta e frumoasă, înaltă, subțire, rasată, distantă cu măsură. A întrebat de Iosif. Herz s-a apucat să ascută un creion.
- Iosif ține o lecție de gimnastică online, i-am zis eu cu ton sigur. Pot să-ți fac eu turul Hotelului.
- Dumneavoastră?
- Eu sunt Musafirul, așa mi se spune. Te-aș ruga să ne spunem pe nume, aici încercăm să menținem o atmosferă relaxată. Nu-i așa, Herz?
Herz ascute în continuare creionul. A dat din cap, putea fi aprobare sau dezaprobare. În mintea lui apăruse un strămoș care-l mustra pentru lipsa de viziune de afaceri. Din lungul șir al celebrilor bărbați și superbelor femei, dintr-o genealogie perfectă, se născuse un ascuțitor de creioane.
- Urmează-mă, Julieta!
Motanul scoate niște suntete ciudate și Julieta deschide ușița cutiei. Jom, dus a fost pe scări. M-am arătat alarmat intuind cam ce descoperiri o să facă motanul. Julieta mă liniștește și îmi cere să o duc direct în camera lui Iosif.
Pe scări, cu pași mici. Din sandalele ei stil „roman” ies degete fine lăcuite atent cu roșu aprins.
- În camera lui Iosif, locuim și eu și Rafael.
- Cine e Rafael, s-a mirat ea de parcă nu auzise toată propoziția?
- Un înger…
Mai avem opt trepte. Julieta se oprește. Se așază.
- Sper că aveți loc și pentru mine, nu am unde să mă duc, și începe să plângă.
Îi strâng mâna ei mică în palmele mele lăbărțate și simt un fior cu totul nou. Asta înseamnă să te îndrăgostești de o femeie? Secunda asta și durerea asta? Mi se învârte capul și mă dor coastele. Parfumul Julietei și privirea Soniei.
Intru direct, fără să bat la ușă.
Iosif e pe salteaua de gimnastică. Online are o grupă de femei pretențioase. Nu ne dăm doctoratul, încearcă să le relaxeze Iosif și se rostogolește iar și iar pe saltea.
Julieta a rămas blocată în ușă. Am împins-o în cameră, să nu ne vadă cei care circulă pe hol.
- Nu te-ai schimbat deloc, zice ea cu o voce rece.
Iosif face ochii cât cepele, pentru cel puțin două motive. Primul e lipsa ei de bun simț, al doilea, chiar prezența ei, așa pe nepusă masă. Îi face un semn cu ochiul.
- Cât mai ai din oră? continuă ea fără să se sinchisească că participantele din online se holbează.
- Juma’ de oră, zice una dintre femei.
- Aha, am timp să fac un duș, și Julieta trântește ușa de la baie.
Îmi vine să intru după ea, dar parcă nu așa se fac lucurile. Ar bate la ochi. Mă așez cuminte într-un colț al camerei din care nu mă văd în direct pe laptop. Iosif și-a reluat exemplele de mișcări și cursantele gâfâielile. Un, doi, un doi, un doi, ispirați, expirați.
Ușa de la baie se deschide larg, Julieta, goală, apare în cadru, cursantele țipă.
- Nu mai e șampon. Musafirule, ai cumva șampon?
- Nu am. Bineînțeles că n-am. Mă spăl cu o leșie pe care o țin într-un borcan.
Iosif nu băgă în seamă întâmplarea, se rostogolește încercând să atragă atenția gimnastelor de ocazie. Fără succes. Încă două mișcări pe saltea apoi își ia rămas bun. Cu zece minute mai devreme de încheierea oficială a orei de curs. Trântește capacul laptopului.
- Julieta!
- Iosif!
Goliciunea ei îl tulbură. Julieta pufnește, întoarce spatele și intră iar în baie trântind ușa. Amân planul de a-i aduce împreună pe cei doi foști amorezi. Mă așez pe canapeaua franțuzească.
- Sunt uluit, mi-a distrus și ora de curs, Iosif e nervos. Cât o să stea în sanctuarul nostru? Dacă ar știi Rafael. Când se-ntoarce?
- Curând, se pare că Pythia s-a plicitisit de el. Așa sunt femeile. Când te dai peste cap pentru ele, te părăsesc. N-o lua personal cu datul peste cap… Fiecare bărbat e un gimnast în felul lui. Până la urmă, e mai bine la Herz în fantezia lui utopică cu Hotelul Groazei decât în realitatea de afară. Sincer, nici nu știu ce mai înseamnă afară, astăzi. Pentru că înăuntru, nu mai există. Cine se mai gândește la interiorul său?
Plăcerile cer o stare de going out,
de zăpăceală, aiureală, babilonie, buimăceală, buimăcire, confuzie,
debandadă, deconcertare, deranj, derută, descumpănire, dezordine,
dezorganizare, dezorientare, haos, intimidare, încurcătură, năuceală,
năucie, năucire, nedumerire, neorânduială, perplexitate, răvășeală,
situație confuză, sminteală, tulburare, țicneală, dans, seducție, băutură.
Plăcerile sunt reginele unsuroase ale nopții.
- Ce tot zici acolo?
- Nu pricepi!? De aici nu mai ieșim niciodată. L-am privit cu ochii roșii de mânie. Ce nu pricepi? De ce, Iosif, m-ai scos din iadul meu? Gimnastul naibii. Euforic blazat. Știu să înjur și mai rău, dar mi-e milă de cititori. Eu sunt acum scriitorul care nu vrea să cedeze vulgarității, cum e la modă. Eu scriu pentru generațiile viitoare. Vremurile se îngustează rău și sunt uscate, dor.
- După noi, nu mai vine nicio generație, idiotule! Iosif intră peste Julieta în baie și trântește ușa.
Sorb cu zgomot din ceaiul de lavandă. Oribil. Lavanda e cea mai evervantă plantă liniștitoare. Celor care sunt alergici, le provoacă o stare de greață și de amețeală. Imaginile cu câmpuri mov îmi inspiră ideea că aș putea leșina acolo fără ca cineva să mă vadă, și că aș putea ajunge îngrășământ pentru planta care aduce pace unora, doar unora.
Dintr-o afacere bună nu ieși niciodată. Nici dintr-una proastă.
