Imperfecţiunii mele solitare tu i-ai răspuns, mereu, cu stenica lumină a dragostei ce luminează, neîncercată de îndoială. Căutărilor mele neliniştite tu le-ai opus limpezimea vieţii ce aşteaptă să fie turnată în destin. Nu am fost întreg ,cu adevărat, decât în preajma ta şi alături de tine: inima ce bate acum, […]
Omul nu are nevoie de profeți, ci de profeți falși – spune László Krasznahorkai, care în Herscht 07769, cea mai recentă carte a sa, publicată la editura Magvető, rezervă un rol important lupilor, neonaziștilor, fizicii cuantice și muzicii lui Johann Sebastian Bach. În opinia sa, în zilele noastre, cultura înaltă […]
Şi fiecare cuvânt scris pe ecranul acestui calculator este un alt pas care mă apropie de moarte- mărturie a trecerii, el este asemeni minutarului care dezvăluie curgerea vieţii care nu mai este decât un vast, solitar purgatoriu. Textul se smulge din carnea zilelor mele şi devine patria în care ne […]
Doliul nu mai cunoaşte alt timp decât pe acela al rememorării. Singurul soare care mai răsare deasupra întinsului său este acela al melancoliei, iar singurul murmur care mai atinge fiinţa izolată în purgatoriul său este ecoul glasurilor celor care au fost. Doliul ne-a transportat, o dată cu moartea ta, pe […]
Şi poate că acest jurnal al dragostei şi al despărţirii este cronica, delicată şi fragilă, a exilului în care moartea ta ne-a aşezat, ca într-o criptă încărcată de ecourile zilelor care au fost. Niciodată cu adevărat acasă între cei care trăiesc, mereu cu privirea aţintită spre cerul de noapte în […]
”Well, I’ve been afraid of changin’ ‘Cause I’ve built my life around you But time makes you bolder Even children get older And I’m getting older, too.” Titlul celui de-al doilea volum din Forsyte Saga era, de fapt, “Vara târzie a unui Forsyte”, dar ei îi plăcea mai […]
Şi iată că, într-una din acele seri în care, eliberată de lestul zilei, privirea purtată de dor ajunge către adâncul de semne al memoriei noastre, am desluşit, asemeni unui joc graţios al văzduhului, mişcarea de pescăruşi ce înconjura silueta noptatecă a licelui în care, de demult, atât de demult, paşii […]
Comunismul este un regim care ia în serios literatura. Indiferenţa faţă de cuvântul scris ar fi o probă de iresponsabilitate ideologică. Totalitarismul, ca edificiu destinat să încadreze întreaga societate, nu îl poate ignora pe scriitor. Iar complicitatea cu tirania este unul dintre rolurile în care acesta poate fi distribuit. Primul […]
Cei care de demult, atât de demult, aşterneau scrisori şi dedicaţii graţioase pe paginile de gardă ale cărţilor lor visătoare întârziau în acel anotimp al liniştii despre care îşi închipuiau că va fi unul fără de capăt, asemeni unei amieze de toamnă, prelungite în amurg. Cei care de demult, atât […]
Şi poate că destinul se ascunde, enigmatic, în acest straniu algoritm al maşinilor digitale : precizia cu care sunt convocate amintirile risipite în postările ce păreau pierdute în marea de sunete şi de cuvinte este precizia cu care visele se înfăţişează, noapte de noapte, spre a mă înconjura, cu volbura […]
