O pasiune a voyeurismului pare să domine pe cei ce locuiesc în pântecele erei digitale: privirea contemporanilor noştri este grăbită, lacomă, pătimaşă, animată de un instinct al explorării şi al exploatării. Lumea din jur este asemeni unei postări de pe facebook sau instagram: expusă, deschisă, golită de orice garanţie a […]
Şi poate că în ziua în care tu ai murit am murit şi eu: ceva din culorile în care lumea ni se infăţişa, ca într-o jerbă de raze,s-a stins atunci, iar glasurile tinereţii ce aleargă spre viitor au încetat să mai răsune. Iar toate anotimpurile pe care le petreceam cu […]
Am simțit că mă sufoc. Azi nu m-a strâns de încheietura mâinii. Ziua a început ca de obicei cu o dimineață banală cu duș și spălat pe dinți, îmbrăcat pe fugă și plecat în ultima secundă la restaurantul din hotelul de lux. Bonjour, madame. Mă întâmpină Ramses, în ținuta lui […]
Instalaţi în transa visului, am lăsat în urmă, amândoi, tihna de pământuri a zilelor omeneşti. Singurul nostru acasă este acest domeniu tremurător de pleoape, această mişcare de atomi îndrăgostitiţi ce se iveşte din sufletele noastre unite, asemeni unui suflu de crepuscul al toamnei. Căci în vise şi în marginile lor […]
“ Carnetele” sunt extraordinarul jurnal de idei ţinut de Camus cu acea rigurozitate visătoare care i-a definit spiritul creator. În paginile lor intimitatea camusiană se înfăţişează în întreaga ei subtilitate. De la însemnările în care se prefigurează textele operei până la notaţiile diaristice, ceea ce există devine scris, iar în […]
Dragostea de dincolo de moartea este un teritoriu al indistincţiei: cei care nu mai sunt se află alături de cei vii, iar paşii lor răsună , melancolic,în marginea dimineţilor luminate de un soare ce nu mai este al lor. Dragostea de dincolo de moarte este un anotimp al întoarcerii : […]
Cehov este un om al celeilalte Rusii: neîncercat de elanuri mesianice, sceptic, ironic, melancolic, atent la destinele omeneşti, iar nu la mersul umanităţii, refuzând angajarea grandilocventă, dar solidar cu cei care suferă, Cehov a ales să fie medic şi scriitor, apărând, până la capătul vieţii sale,această independenţă a spiritului ce […]
Singurele cuvinte pe care fiinţa noastră unită în moarte le mai poate şopti sunt cele care se adună în frazele acestui text : respiraţia noastră dă naştere paginilor în care mai putem fi împreună, departe de tumultul vieţii ce curge departe, orb şi întunecat. Singurele priviri pe care ochii noştri […]
O anumită complicitate a discreţiei ne împiedica, de atâtea ori, să trecem pragul unui trecut care era, pentru tine, doar un domeniu de durere şi de lacrimi. Despre acel timp alegeam să tăcem impreună, poate pentru că în acea tăcere unită a inimilor noastre se simţea jalea ce cobora asupra […]
Viaţa este, în paginile lui Cehov, asemeni mării ale cărei valuri îşi au propriul lor contur mişcător: destinul se înfăţişează refuzând ordinea locurilor comune, în vreme ce ambiguitatea tristeţii sau a fericirii alungă certitudinile, în favoarea polifoniei imposibil de redus la o singură voce dominantă. Niciodată în acord cu intelighenţia […]
