Ochii triști, o figură serioasă și preocupată. Metroul oprește în stație și ea privește peronul. Orașul e liniștit. Vara a adus o vreme cu vânt puternic și rafale de ploaie. În alte zone ale Europei au izbucnit incendii. Un meteo istovitor. Femeia nu se teme de schimbările climaterice, le consideră […]
Există un timp al fericirii şi există un timp al nostalgiei: între dimineaţa ce se iveşte, năvalnic, şi amurgul ce creşte din marea de toamnă se află timpul paginilor în care am ales să ne scufundăm, spre a uita de lucirea aspră a durerii şi a despărţirii. Şi vocea acestui […]
De câte ori mă privesc în oglindă, în acest anotimp de introspecţie al despărţirii noastre, regăsesc în imaginea răsfrântă a lucirilor ei un chip în care se amestecă, tandru, ca într-o fotografie a dorului, chipurile noastre. Căci moartea a adus, o dată cu sosirea ei, acea unitate din urmă la […]
Nu știe cum a ajuns acolo. Îi era foame și de trei zile căuta mâncare. Tufișul era verde și plin de sevă. Nu i-a văzut țepii, nici firicelele mici care se împleteau de la o frunză la alta. De parcă dacă le-ar fi văzut ar fi contat… Îi era foame, […]
Am primit de la Petruț Cămui două cărți de poezie publicate recent: “astăzi nu este ziua de naștere a nimănui” (2018/editura Rafet) și “trei ani, poate mai mult, de obicei mai puțin” (2019/editura Caiete Silvane) și cum îl citesc pe Dan Petruț Cămui (cum semnează uneori) de câțiva ani buni […]
Cei ce mor intră în noi asemeni unui desen delicat de nori: făpturile lor se topesc în făptura noastră, iar gesturile vieţilor lor trecute devin, pe măsură ce sfârşitul se instalează în noi, cele în care simţim propria noastră dialectică a nostalgiei. Cei ce mor intră în noi asemeni unui […]
Celor ce uită moartea li se înfăţişează ca un accident biologic oarecare, ca o paranteză ce nu poate întrerupe mişcarea de automate a zilelor imterşajabile: ecranele tactile ale telefoanelor sunt singurul cer sintetic pe care ochii lor captivi îl mai cunosc. Celor ce uită dragostea li se dezvăluie ca o […]
Viaţa celui care avea să devină Joseph Conrad este viaţa unui personaj de roman. Excentricitatea operei sale este dublată de excentricitatea unui destin: dinspre Polonia natală spre insulele îndepărtate şi mai apoi spre Anglia, drumul său este cel al unui central- european ce descoperă, o dată cu îndepărtarea de patria […]
Cei de demult işi aşterneau scrisorile cu tihna naivă a amiezelor peste care plutea un cer simbolist: timpul lor curgea fără să fie întrerupt de întunecare, asemeni unei fraze ce se hrăneşte din energia visării, acoperind paginile albe ale unui caiet acoperit de nostalgie. Cei de demult se opreau în […]
Romanul nostru de dragoste, stângace,visător şi naiv, este capătul de drum al adolescentei care, în prag de ani, contempla viitorul înainte ca acesta să capete chip: cu litera stacojie a duşmanilor poporului înscrisă în carnea ei de către republica populară, ea nu putea spera la lumina soarelui din stemă, exilată […]
