(fragment) Nu aveam ce să caut la masa lor de seară și la discuții. Akira a insistat. Poate că împușcă doi iepuri. O să aibă ocazia să se revanșeze în fața soției. Mi-era teamă de peștele împuțit. E fantoma frumuseții care trece și care nu știm unde se duce, […]
Până la momentul fugii sale din RPR, Petru Dumitriu a fost asemeni unui Dorian Gray al democraţiei populare. Elegant, seducător, amoral, înveştmântat în mantia de scriitor laureat, parte a sistemului, dar nutrind ambiţia luciferică de a înfăptui ceea ce alţii nu puteau visa, consumat de un delir al grandorii şi […]
„CINEVA ARE SĂ VINĂ să locuiască în casa aceea, cineva are să vină fără să știm când, cineva are să vină diluându-ne, cineva are să vină ca să fim ceea ce suntem, nu ceea ce părem. Cineva are să vină…ca o oglindă, ca o adiere, ca o umbră, ca o […]
(fragment dintr-un roman în lucru) Akira tăcea. M-am înclinat. Am impresia că nu mă mai iubește, a zis el cu voce scăzută. De ce spuneți așa? Își mișcă picioarele sub birou de parcă le-ar cufunda în apă. Ăsta nu e un motiv de îngrijorare. Akira făcuse o față și mai […]
“Darul” este testamentul lui Vladimir Nabokov, romancierul rus. Ultimul text pe care Nabokov îl va mai scrie în limba sa maternă,tradus mai târziu de Dmitri Nabokov şi de Michael Scamell în engleză, “Darul” închide între paginile sale acea pasiune scânteietoare a exilatului ce arde în spiritul său. După părăsirea Germaniei […]
Fără punct si fără paragrafe, lectura din Numele celălalt si din Septologia lui Fosse poate părea deazarmantă, însă pe măsură ce intră în text, cititorul îsi dă seama că acesta curge firesc și că, pur simplu, scriitura nu cere niciun punct. De aceea, nu poate fi considerat un simplu manifest […]
15 ianuarie este ziua Culturii Naționale, gest definitoriu pentru cel despre care Emil Cioran zice: „Fără Eminescu, neamul nostru ar fi neînsemnat… Dacă n-am fi avut pe Eminescu, trebuia să ne dăm demisia.”… Și indiferent cât de aspru ar putea să sune frazarea lui Cioran, trebuie să admitem că știa […]
Țip pentru că nimeni nu mă ia în serios. N-am ce să caut aici! Am crezut că o să fiu tratat ca un stăpân și m-am trezit într-o confuzie totală. Nimeni nu știe exact cu ce scop se petrec toate evenimentele. Unde vreți să ajungeți? V-am chemat să vă comunic […]
Şi ne putem aduce aminte cu adevărat de fericirea care ne-a fost dată doar în anotimpul în care păşim pe solul aspru şi neindurător al singurătăţii: doar atunci, vegheaţi de soarele ce se iveşte din oceanul amniotic al iubirii pierdute, ochii noştri pot regăsi intensitatea de culori şi de parfum […]
Iar atunci când vocile şi culorile se sting, treptat, tot ceea ce mai rămâne, în inimile celor care iubesc, este urma care nu se poate şterge a paşilor de demult, asemeni unui ecou ce străbate marile camere ale copilăriei pierdute. Căci trecerea înseamnă, înainte de toate, comuniunea care se ţese, […]
