Colind

Departe sunt de ieslea bună
În care Maica stă să nască,
Afară-i frig şi calea-i lungă,
E întuneric pretutindeni.

De dor eu strâng pentru Maria
Şi pentru Prunc veşminte calde,
Nădăjduind să mi se-arate
În noapte Steaua călăuză.

Nu a bătut în uşă nimeni,
Dar simt în suflet cum se-apropie
Fecioara cu Isus în braţe:
Deschid şi ca să-i pot cuprinde,
Ca prin minune, mă fac iesle.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *