MUSICA PURITAS DOMINICA ( Ceaikovski, Concert pentru vioară, partea II; Polonaise)

Despre sensibilitatea ieșită din comun a lui Ceaikovski am scris odinioară prezentând „aria scrisorii” în interpretarea Annei Netrebko; la o analiză mai atentă nu putem să nu observăm că geniile muzicale creatoare oscilează între sensibilitatea (excesivă pentru omul de rând) și sentimentul grandorii, alternanță care generează tocmai superlativul compoziției; Ceaikovski nu face excepție, dimpotrivă și nu doar în operă; partea a doua a concertului pentru vioară reflectă o liniștire sufletească pe care Piotr și-ar fi dorit-o în fapt dar la care nu a ajuns niciodată (poate doar în actul compoziției), alegând sfârșitul pe care îl știm; ne transmite însă nouă starea de care el nu a avut parte. În contrast parcă auzim „poloneza” din „Evgheni Oneghin”, de o grandoare fără seamăn.  Pentru a nu infesta purificarea muzicală de duminică cu efectul nefast al transformării „războiului rece” într-unul cultural în ultimii ani, vă recomand să NU citiți comentariile cel puțin inepte ale unor „melomani” de doi bani, indiferent de naționalitate, care nu știu nici măcar că poloneza nu era apanajul exclusiv al polonezilor, ci un dans cu care se delectau și alți aristocrați din Europa, deci și cei ruși. „Lacul lebedelor” nu trebuie interpretat neapărat și obligatoriu de un cârd de lebede, oricât nu i-ar duce mintea pe unii.

La vioară excelenta Janine Jansen. Poloneza – totuși – interpretată de cei din Moscova, de la Bolshoy.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *