MUSICA PURITAS DOMINICA (Perche Salieri… ; le bien qui fait mal)

În ciuda puhoiului de Oscaruri, incontestabile altminteri, geniala creație cinematografică AMADEUS are totuși o hibă esențială: e axată pe o idee pseudo culturală, stupidă de-a dreptul și anume conflictul dintre Mozart și Salieri cu accentul pus pe presupusa mediocritate a  italianului; primul păcătos a fost însă Rimski-Korsakov cu lucrarea „Mozart și Salieri” (după piesa lui Al.Pușkin). Pentru adevăr amintesc doar că fiul lui Mozart lua ore de muzică de la Antonio, apoi, mai relevant, Beethoven și Schubert au fost printre elevii lui Salieri, învățând de la el instrument și compoziție; iar pentru caracterul integru al lui Antonio, să amintim că Haydn și tatăl Leopold Mozart i-l dădeau ca exemplu de seriozitate lui Wolfgang pe Salieri; desigur cam degeaba, dar asta e cu totul altă problemă, nu ține de genialitate. Unul din cei mai reprezentativi compozitori ai secolului XVIII și început de XIX, Salieri (1750-1825) rămâne în muzica universală nu doar prin opere (40 la număr, dar să zicem că asta nu ar conta, deși Scala a fost inaugurată cu Europa riconosciuta, opera din Paris tot cu Salieri…), ci și cu compoziții orchestrale admirabile. Vă propun (re)descoperirea lui Antonio Salieri cu ajutorul  inegalabilei Cecilia Bartoli într-un excelent film cu Gérard Depardieu (ține doar 45 de minute, deci să nu-l secvenționăm chiar dacă unii „cunoscători” nu-l trec pe compozitor în dicționarele de operă spre rușinea lor). Apoi să ascultăm frământarea lui Salieri în excelenta operă rock Mozart , sfâșiat de răul inspirație care face…  bine, le bien qui fait mal.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *