MUSICA PURITAS DOMINICA (O, Isis und Osiris – Sarastro, Isis und Osiris- cor, Finale)

Cât a fost Mozart de tributar masoneriei, în afara unor împrumuturi pecuniare, nu e nicidecum  relevant, mai ales că geniul nu are nimic cu vreo ideologie, vădită sau absconsă. Cum și-a achitat unele datorii iarăși nu are importanță cu atât mai mult cu cât comenzile, prin intermediul lui Emanuel Schikaneder, le-a împlinit genial, dacă e să ne referim doar la Die Zauberflȫte. Grandoarea sobră a lui Sarastro ne duce în sfera unui sacru inimaginabil de către un muritor de rând sau vreo organizație de orice fel. Propun interpretarea dată de Franz Josef Selig la Covent Garden (e considerată, pe bună dreptate, una din cele mai strălucite puneri în scenă a Flautului). În semn de omagiu adus regretatului László Polgár, același moment din operă și  în interpretarea lui, unică prin timbrul vocal; bas adevărat. Revine apoi corul tot cu un omagiu isiac – osiriac, pentru ca în final, dincolo de inițieri, chinuri și căutări mai mult sau mai puțin utile și convingătoare (asta era comanda) muzicalizate însă divin, să triumfe lumina și Frumusețea (Die Schȫnheit), tot din fosta „curte a mănăstirii”.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *