MUSICA PURITAS DOMINICA (Casta Diva)

Până și modul în care s-au format popoarele neolatine îl putem afla în operă; e cazul relației dintre Norma, druidă, preoteasă adică, fiica Druidului Șef Oroveso al galilor, apreciată de popor pentru castitatea ei și Pollione, proconsulul roman al Galiei, deci reprezentantul trupelor de ocupație; ca toți barbarii și galii vor libertatea, iar semnul începerii luptei trebuie să îl dea tocmai Norma; s-ar crede că preoteasa cea castă se sfâșie între dragostea de patrie și ura împotriva ocupantului roman, până când aflăm că atât castitatea ei sacră cât și ura sunt de fațadă, căci este mama a doi copii galo – romani mărișori deja, tăticul fiind chiar Pollione.  Pentru ca lucrurile să fie cât mai complicate, apare și mai tânăra Adalgisa, tot o preoteasă dar pare-se de rang inferior Normei, îndrăgostită tot de același roman care, cu generozitatea specifică marelui său popor, nu o refuză nici pe ea. Conștientă de situația penibilă în care se află, Norma decide să se sinucidă. De remarcat că, în spiritul inconfundabilului civism roman, proconsulul își ia cei doi copii spre a-i crește, bănuim, la Roma împreună cu noua mamă adoptivă. În tot acest context, banal până la urmă din punct de vedere amoros, e cu atât mai tulburătoare aria dedicată de Vincenzo Bellini astrului cast și divin căruia îi servește preoteasa cam demult trecută de cerințele sacerdoțiului pe care însă îl împlinește în continuare. E parcă durerea celei conștiente de sacrilegiul pe care îl face, neavând însă de ales; pe moment cel puțin.

Să le ascultăm pe Anna Netrebko și Angela Gheorghiu, în nici un caz comparativ, căci marile valori nu se compară; fiecare din ele e superlativă.

Un comentariu

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *