Îmbracã-mã-n cuvinte Şi fã-mã nevãzutã, Mi-e dor sã fiu purtatã Pe foile nescrise, Sã mã avânt în albul Care acum viseazã, Ca zmeul de hârtie Ce uitã cã o sfoarã Îl leagã şi îl ţine Între pãmânt şi ceruri.

Un personaj cu douã chipuri Aşteaptã la o masã, singur, Într-o bodegã prãfuitã. Una din feţe e-ndreptatã Spre uşa care stã deschisã, Gata sã vadã cine intrã. Privirea celeilalte feţe Fixeazã fundul încãperii, Unde nimic nu se întâmplã. De-afarã vin alţi inşi, continuu, Se-aşeazã muţi la câte-o masã, Dar de […]

Am crescut în vecinătatea a trei castani uriași. Foșneau ca o pădure, erau pentru mine și frați, și îngeri veghetori. Abia începusem să vorbesc, dar dacă mă întreba cineva cine sunt și de unde vin, le răspundeam doar « Eu am trei castani », într-atât deveniseră parte din fiinţa mea. […]

Mi-aduc aminte o masă mică, rotundă, cu luciu cafeniu, la care stăteam împreunã cu pãrinţii. Pe masă, tata ridicase un turnuleţ de monede ieftine, iar apoi scoţându-şi verigheta din deget, a început s-o învârtească astfel încât, mişcându-se iute, inelul sã închipuie o sferă rotitoare. În cameră se făcuse noapte, lămpile […]

M-am cam săturat de digitalul care scoate, asemenea unui monstru cu mii de capete, fum pe nări. Dacă asta e normalitatea, nu vreau să trăiesc în ea până la adânci bătrâneți, nu vreau să asist la toate manifestările ei bizare, stând țintuită în fața unui ecran, de dimineața până seara. […]

În captivitate înlănțuiți , Ca porțelanul în raza de soare.  Fluorescenți, menestreli,  Aruncați în valuri, În memoria molatică . Tandri, filantropi. Măcel în neant.  E târziu Și bulgări de viață  Se-așează pe inimă. Vom trăi .   Formulă fixă de poezie. Cu tălpile goale prin țărână , Exersând jumătatea de viață.