Lumina
Deşi-i trecut de asfinţit, Lumina-mi iese încã-n cale, De parcã timpul s-a oprit. O iau pe drum, în jos la vale, Totuşi rãmân acolo sus, Ca neclintirea curgãtoare. Nisipul din clepsidrã-i dus, Dar raza creşte stãtãtoare.
Deşi-i trecut de asfinţit, Lumina-mi iese încã-n cale, De parcã timpul s-a oprit. O iau pe drum, în jos la vale, Totuşi rãmân acolo sus, Ca neclintirea curgãtoare. Nisipul din clepsidrã-i dus, Dar raza creşte stãtãtoare.
Ar fi atâtea lucruri încã De care-aş vrea sã mã apuc, Dar rândunelele se duc Şi toamna e tot mai adâncã. Las scrisul vraişte, legãmântul, Caut spre ceruri ca nãuc, Cãci rândunelele se duc Şi –mi fuge de sub tãlpi pãmântul. Mai am rãgazul, poate, iatã, La bun sfârşit sã […]
Văzut de sus, din departări, Sufletul pare-un continent De amintiri şi reverii, Având în juru-i mări de somn În care gândurile cad Şi se rasfiră până pier. Dar de s-au dus – vor reveni: După un val ce ţi le ia, Alt val le-aduce în ecou Aşa cum nici nu […]
Alină-mi paşii către Tine Şi fă-mi o punte din prăpastia Pe care frica o deschide În calea mea, pe negândite. Cheamă dihaniile ascunse În văgăunile din minte Şi îmblânzeste fioroşenia Ce mă pândeşte dinăuntru. Aprinde, Doamne, o lumină În bezna care mă-nconjoară, Să pot vedea în deznădejde Urcuşul către liniştire. […]
Am mers la colindat din bloc în bloc Şi am sunat prelung la interfon, Dar nimeni n-a rãspuns, nici n-a deschis. Pe cer trece o stea cãlãuzind, Lumea se uitã însã pe mobil, Ori la vitrinele cu cozonaci. Aprind o lumânare sus, la geam Şi-ncep sã legãn noaptea, ca pe-un […]
În istoria poporului ales au existat perioade lungi în care Dumnezeu a intervenit, a vorbit, a făcut minuni. Este istoria lui Abraham, a lui Moise, sunt marile războaie ale lui Israel, dar și cuvintele puternice ale profeților. Poporul ales s-a construit ca identitate prin aceste momente de întâlnire cu Dumnezeu. […]
Mergeam ca o cãmilã prin deşerturi, Ducând necunoscutul în spinare, Când am simţit sub paşii arşi rãcoarea, A înflorit în aer o mireasmã, Semn cã mã apropiam domol de Tine. Acum cã am ajuns, mi-atât de bine, Nici o povarã nu mai duc în spate Şi sunt de capul meu, […]
Adesea singurătatea, o declarație gravă și incomodă, precedată de o reputație condiționată social care ne înspăimântă nebulos, este intransigent exilată axiologic în domeniul indezirabilului, al fatalității cotidiene de care încercăm să ne eliberăm haotic și discret, fugind simultan de noi înșine. Și totuși, singurătatea și comuniunea cu ceilalți rămân deopotrivă […]
Povestea lui Andersen dramatizează relaţia dintre îmbrăcămintea oficială şi precaritatea trupului gol care antrenează o serie de implicaţii specifice unui dublu joc estetic şi politic de mistificare şi ocultare a dezvăluirii. Împăratul va fi luat în posesie de hainele cele noi care, aşa cum promite titlul, vor deveni protagonistele istorisirii. […]
Când camera se umple de penumbre, Pe zid, suie subţire şevaletul La care, de demult, stătea bunica, Pictând tristeţea nalbelor culese. Pe când mă uit, pe ochii mei se-aşează Privirea ei, de dincolo de moarte, Şi, prin tunelul văzului, m-apropiu De acuarela ei neterminată. Culoarea din tablou trece-n cuvinte Şi […]