Vremuri întunecate, ca cele de acum, erau, după cum aflăm din Cărțile Sfinte, și înaintea nașterii lui Iisus. De aceea poporul ales aștepta un Mântuitor care să-l salveze, doar că mulți și-l imaginau ca pe un conducător de oști, în stare să-l scape de sub jugul imperiului roman. Nimeni nu […]
Muzeul Național al Țăranului Român, 17 martie-1 aprilie, 2026 Precum psihologia, arta este” o explorare a condiției umane” , iar Allain de Boton și John Armstrong o definesc ca o expresie a creativității și imaginației (Art as Therapy) încărcată de de o mare putere emoțională. Sentimentele și trăirile, împreună cu […]
Noua expoziţie de pictură a Danielei Davidescu Brown, dedicată liricii pillatiene, face parte dintr-un proiect pe care artista l-a conceput mai demult, când a pus la cale primul ei demers experimental, compunând tablouri inspirate şi însoţite de citate din volumul Aproape în departe de Monica Pillat (Editura Spandugino, 2022). Lucrările, […]
Strânși între-atâtea mii de zvonuri Ce ne-mpresoară ca o ceață, Cum ne ferim de zgomot mintea Și cum ieșim din rătăcire? Poate acolo unde gândul Nu se grăbește să ajungă, Moare pe cruce Adevărul De care nu vorbește nimeni. Însă mai cruntă e tăcerea Ce ne-asurzește și ne-aruncă În haosul […]
Pe când băteam din poartă-n poartă, Vestind vecinii că-i Crăciunul, Colindele m-au luat cu ele Și m-au suit până la Steaua Care-ntindea în întuneric Drumul de raze spre Mesia. Și cum porneam în vârf de suflet, Călăuzită de cântare, Am vrut să simt pe viu demultul. Dar ca acum n-a […]
Văd înrămați doi ochi care se uită La o pictură din fundal, cu valuri, Întărâtate, noaptea, de furtună, Iar dacă-mi încordez mai mult privirea, Prind în departe zbuciumul corabiei Și dincolo de el, spaima de moarte A celor dinăuntrul zdruncinării. Doar unul dintre ei, întins pe punte, Doarme, ca neatins […]
Printr-un hățiș de gânduri, Îmi tai cu grijă drumul, Ca unul care știe, Fără s-o afle, încă, La ce să se aștepte. Poate necunoscutul, De care mă apropiu, E ca o mână-ntinsă, Ori poate ca fereastra, La care-n hăul nopții, Se-aprinde o lumină. Mă-ncearcă presimțirea Că ceea-mi închipui, De-o viață, […]
E aur orizontul, E smirnă și tămâie, Lin vântul îl ridică Și-n taină îl coboară, Să îl apropie lumii. Noi prindem doar o boare A darurilor scumpe Cu care magii noștri S-au închinat în iesle. Ce stăruie în aer E dorul de Mesia Pe care ni-l lăsară De-atunci pe totdeauna.
Cum e să fii chiar orbul, Ologul, surdo-mutul Tămăduit de Domnul? Te scoli ca-n vis și umbli Să înțelegi de unde Vin șopotul, foșnirea, Și zvonurile lumii. Da-n tine ce se-ntâmplă? Răspunzi întâia oară: -Când merg, n-ating pământul, Iar când mă uit, conturul Se umple de-o prezență Pe care doar […]
Cad foile din ramuri, Până rămân privirii Codrii de cruci pe care Se stinge anotimpul. Hai să pășim cu milă, Pe frunzele ce poartă În ele nostalgia A tot ce-a fost să fie. Deși pare sfârșitul, Ce vezi e doar coconul, În care așteptarea Se face Înviere.
