Aş vrea să fiu marea, năvoadele, vântul, Să fiu negândirea, nesomnul, Afund pasul tău să se piardă-n Umbroasele mele meandre Visez să-ţi resfir mătăsirea În moalea durere a undei, Pe dungile lungi ale landei Să fiu ceaţa ta, risipirea – O, nu te-ntreba mai departe, Încrede-te-n mine ca-n valuri Şi […]
Biserică veche, foarte veche din NV țării. Revăzută. Ca și cum ai privi foarte mult, foarte departe în trecut Ca să îți dai seama dacă poți vedea, ca să speri că poți vedea în viitor:
Paralela treize- șopt ești tu cu gheize- rele înspre cât mai sunt eu de Sud îndreptate-n saga My Fair Lady Gaga și acum, când ți-e ul- tima Turner Seul?
Când a scrie e harul de pe urma căruia nu ți-ai câștigat nicio fericire de la viață, vrei să îți repudiezi natura și obiceiurile. Asta înseamnă să te irosești, la prima vedere. Să vezi că tot ce scrii se reduce la o vorbă pe care cei mai mulți o aud, […]
Mă plimb prin tine, (Ce cruce porți?) Te plimbi prin mine, (Pe vîrfuri, în șoaptă, așa cum poți) Ascult cum dospește pământul și-ntreb, Dacă a existat un început al pietrei spre viață Trebuie să mai existe încă. Acolo, undeva, În groapa aceea a Marianelor. – A trecut timp peste mare […]
Parcurgând prima epistolă a marelui scopit (nu chimic, desigur) Petrus Abaelardus, francezul Pierre Abélard, trimisă „prea înțeleptei” (cu adevărat!) Héloïse, intitulată cam de sine compătimitor Istoria nenorocirilor mele, nu putem să nu observăm că o anumită ranchiună domina masiv viața academică încă în secolele XI – XII; universitarii, magistrali sau […]
Se luminase de tristeţe, Când pãrãsi, pânã la urmã, Lãcaşul care se surpase. Era în noapte-o clocotire De neauzuri şi nevăzuri, O-nchipuire de miresme, Şi-o neculoare ca priveghiul. Nici tare, nici aproape, Nici rece, nici îngust, Nici dulce de atins Fu împrejurul. Ce strãbãtu atunci cel fãrã paşi? Contururi curgãtoare, […]
Aceasta este despre zi anume Deci Ar putea fi pentru o zi anume. Dar ar fi mai bine să fie pentru fiecare zi. În fiecare zi.
De ce mi-ai pus în gură, când Nokia era cel mai bun telefon, rochia ta fără spate, genunchi și mâne- ce, din miazănoapte-n soare-apune? Știi că panglica mașinii Erika mi se întinde până-n America, de parcă o grămadă de nuduri aș spăla, în armată, de fluturi?
Filmele sale sunt extraordinare – pentru că stilul său este, pentru arta cinematografică, distinct, distins și destul de puțin practicat. Și muzica din filmele lui Kar-wai e de neuitat. Se poate petrece o seara lungă și foarte agreabilă – sau oricare altă parte a zilei ori a nopții – cu […]
