8.PERLES DE PLUIE

A fost o păcăleală mare
Cînd roșul a devenit cărunt,
Cînd nimeni n-a mai vrut să moară
Și ne-am ascuns toți sub pămînt.

Era o toamnă-n plină vară,
Ningea și viscolea mărunt,
Creșteau icoanele în gară,
Copiii-mbătrîneau în gînd.

Pămîntul devenea de piatră,
Fusese nor pînă mai ieri,
Iar îngerii fugeau din gardă
Ca niste simpli derbedei.

Tot ce știai din vechea carte
Era nimic pînă la prînz,
Dintr-o revistă colorată
N-ai mai rămas decit un mînz.

Iar lumea a-nceput să fie
Ca lumea tuturor, la fel:
Un început de poezie
Care sfârșeste într-un duel.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *