Fãrâmele de versuri Au fost cândva romane Care prindeau o lume Cu nada-nchipuirii. Dar ele erau umbra Unor şi mai vechi tomuri Ce dezlegau mistere, Îmbelşugându-ţi mintea. Iar toate se trãgeau Dintr-o pierdutã carte, În care, pe foi albe, Plutea nescris Cuvântul.
Ea nu mai e aici, dar a rãmas În tot ce mã-nconjoarã, ca parfumul. Mã uit la ce privea de la fereastrã, Vãd teii reflectaţi în ochii ei, Aleea printre crengi îngânduratã Şi norul ca un zâmbet risipit. O iau cu mine-n somn, dar dimineaţa, Ea se trezeşte parcã, eu […]
Dialogul Monica Pillat – Cristian PĂTRĂȘCONIU a fost publicat în numărul din luna august al revistei Orizont, paginile 4-5. De ce era rău / negativ / nepotrivit să ai ca ascendenți pe Brătieni sau pe cei din familia Pillat? Era rãu pentru regimul comunist sã persiste memoria trecutului nostru istoric […]
Când noaptea-ndepãrteazã hãrmãlaia Care mã-mpinge ziua prin hãţişuri, M-arunc în întuneric ca-ntr-o mare Şi-atunci orbeşte dau de Tine, Doamne. Imaculatã ies târziu din beznã Şi când de dimineaţã deschid ochii, Lumina se aprinde dinãuntru. Tot ce pãrea mai ieri sã ne despartã, Dispare din privire fãrã urmã Şi aerul se […]
Am ajuns la Viena pe o vreme înnorată, cu un vânt rece ca de iarnă. Pe când călătoream cu taxiul de la aeroport către hotelul Austria, deasupra autostrăzii a trecut în zbor lin o pasăre ciudată cu aripile rotunde cafenii. Un sol tainic peste drumurile de piatră, lipsite de copaci. […]
Cine deschide astăzi cartea de eseuri a Virginiei Woolf, cu intenţia de a se iniţia în arta lecturii, are din prima clipă senzaţia pătrunderii într-un spaţiu privilegiat. E invitat să se dezbrace de prejudecăţile şi de servituţile exerciţiului academic, pentru a se aventura într-o fascinantă experienţă a libertăţii de cuget. […]
Alcãtuirea unei biblioteci proprii echivala pentru Ion Pillat cu construirea şi extinderea personalitãţii lui culturale, fiecare carte, aşezatã pe raft, constituind pentru el un reper valoric, o dirijare în sens benefic a energiilor lãuntrice, dar şi un colac de salvare din imediatul tulbure al singularului în largul cristalin al omenescului […]
Pe Ştefan Augustin Doinaş l-am cunoscut în casa părinţilor mei, unde a venit într-o amiază de neuitat să ne citească baladele sale. Când a intrat în odaie, cu paşi sprinteni dar catifelaţi ca de felină, cu un aer semeţ şi totuşi plin de visare, mi s-a părut că a descins […]
Călăuzită de remarca lui William Wordsworth ,(1) după care ochiul percepe dar şi creează pe jumătate ceea ce vede, Virginia Woolf a elaborat, în cheie post-romantică, o fascinantă poetică a privirii. Potrivit acesteia, se pot distinge trei funcţii prin care ochiul artistului adaugă orizontului omenesc noi deschideri. Mânată de curiozitatea […]
Mireasma teilor în iunie Vine pe geamuri larg deschise, Trezindu-ţi nările-adormite. în aer s-a vărsat puterea Parfumului care te-nghite înebunindu-ţi respiraţia. E-atîta muzica-n polenul Ce-ţi răvăseşte dimineata, Că-ncepi să zbori doar cu mirosul.
