Am avut privilegiul sã-l cunosc pe I.P.S. Mitropolitul Nicolae Corneanu în anii 90, când prietena şi colega mea de catedrã, Luminiţa Niculescu, l-a invitat sã vorbeascã despre spiritualitate studenţilor de la Facultatea de Limbi Strãine din Bucureşti. Când a intrat în sala de curs, într-o amiazã cenuşie de martie, încãperea […]
Povestea Ilenei Cosânzene, din cosiţã floarea-i cântã, nouã-împãrãţii ascultã, culeasã de Miron Pompiliu , percepe adormirea ca pãrãsire vinovatã a vegherii. Somnul, care-l rãpeşte pe erou, survine dupã cãderea-ntr-o ispitã. Pe patul lui de moarte, bãtrânul împãrat îi lasã lui Fãt Frumos grijile moştenirii dar şi o interdicţie: sã nu […]
Apropiindu-ne de povestea lui Andersen, Hainele cele noi ale Împăratului, să facem o digresiune – preambul la relaţia dintre goliciune şi îmbrăcăminte, în secolul al XVIII-lea, din perspectiva oferită de istoria mentalităţilor. Referindu-se la apariţia sistemului franţuzesc al etichetei de la curtea lui Ludovic al XIV-lea, Norbert Elias descrie ritualul […]
Mã întorc la basmul Fraţilor Grimm, Frumoasa adormitã, unde visul ţine de cald timpului care trece. Spusele ursitoarelor, adunate în jurul copilei din leagãn au un ritm de maree. Fluxul darurilor, cu care o înzestreazã primele zece (virtute, frumuseţe, bogãţie), îi vor fi luate de refluxul morţii premature, profeţitã de […]
L-am cunoscut pe profesorul Dan Duţescu în primul meu an de studenţie, în 1965, când ţinea seminarii de limbã englezã aplicatã în studiul compoziţiei. Ceea ce m-a impresionat, încã de cum a intrat întâia oarã în clasã, a fost eleganţa ţinutei sale, mersul grav şi discret, zâmbetul abia schiţat, privirea […]
Am sub ochi o fotografie înrãmatã a tatãlui meu, la Miorcani, de pe vremea când avea 15-16 ani. Se uitã la mine dintr-o grãdinã de demult şi zâmbetul lui mã însoţeşte dincolo de hotarele timpului. Ce s-ar întâmpla dacã aş intra imaginar în poza iubitã? S-ar putea petrece atunci imposibila […]
Numai al meu e-acest rãstimp, În care toarce nevãzutã, La geam, pisica de demult. În casã somnul s-a întins Pe bunii mei şi în tablouri Unde se vãd doar ochi închişi. Se-nalţã-n linişte un sens Pe care, sfântã, adormirea Îl lumineazã din adânc. Nimeni de-afarã nu va vrea, Ca-n basmul […]
Numai atât mi-a mai rămas: Să fiu cu tine când adorm şi să te pierd cind ma trezesc. Până mai ieri aveam un mal Pentru că tu erai aici, De câte ori ieşeam din somn. Acum când mă întorc din vag şi nu găsesc nici un liman, Nu sunt acasă […]
Când zgomotele lumii Vin sã-mi zdrobeascã mintea Şi n-am unde m-ascunde, Te chem în gând pe Tine. Atunci, în rugãciune, Cuvintele mã-mbracã În straie de tãcere, Prin care nu mai trece, De-afarã, nici un sunet. O linişte, ca ceaţa Ce-nvãluie conturul, Şterge tãişul spaimei Şi sufletul se face O geanã […]
Aş vrea sã Te cobori pânã aici Pentru cã eu nu ştiu cum sã Te-ajung. Sunt nopţi când Te aud parcã în somn, Cum Te izbeşti în casã de pereţi, Şi zile când încerc sã mã înalţ, Dar mi se face fricã de prea larg. De ce-mi e-atât de greu […]
