Fãrâme

Fãrâmele de versuri
Au fost cândva romane
Care prindeau o lume
Cu nada-nchipuirii.

Dar ele erau umbra
Unor şi mai vechi tomuri
Ce dezlegau mistere,
Îmbelşugându-ţi mintea.

Iar toate se trãgeau
Dintr-o pierdutã carte,
În care, pe foi albe,
Plutea nescris Cuvântul.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *