In zidul orb era o poarta Pe care n-o puteam gasi, Pentru ca frica ma tragea Tot mai adinc in intuneric. Din cind in cind mi se parea C-as fi putut fugi afara… Insa crestea un labirint, Sub pasii mintii, nebuneste, Pina cind m-a aflat lumina Si, agatindu-ma de ea, […]
La iniţiativa Editurii Corint, a fost publicat în 2017 jurnalul Însemnãri din timpul ocupaţiei germane (1916-1918), iar la scurtã vreme de atunci, istoricul Filip Iorga mi-a propus reeditarea cãrţilor Piei Alimãnişteanu. Împreunã cu dânsul şi cu Ana Antonescu, directoarea Editurii Corint, am pus la cale apariţia unui prim volum de […]
În copilãrie, mergeam adesea împreună cu părinţii la stră-mătuşa mea, Leliţa. Străbăteam coridorul întunecos al demisolului casei de pe str. Olga Bancic nr. 9 din Bucureşti. Mirosul jilav de vechi şi de stătut al zidurilor mă umplea de o disperarare fără margini, iar odaia albicioasă, unde ne primea bătrânica slabă, […]
Spre deosebire de surorile ei, Pia nu s-a grãbit sã se mãrite, revãrsându-şi grija şi iubirea atât asupra mamei cât şi asupra nepoţilor, preferatul ei rãmânând Ion Pillat. Acesta, împreunã cu fratele lui, Nicolae şi cu sora lui, Pia, îşi fãceau lecţiile supravegheaţi de ea. „Erau asemeni copiilor din povestirile […]
Pia Brătianu (1872- 1962), a şaptea fiicã a soţilor Ion C. şi Caliopia Brătianu, era cunoscutã în familie sub numele de Pia micã, iar mai târziu nepoţii îi spuneau Leliţa, adicã „mãtuşa tânãrã”. În cartea ei Din viaţa familiei I.C.Brãtianu, Sabina îşi desceie astfel sora: „ Pia, cu ochii negri […]
Deşi-i trecut de asfinţit, Lumina-mi iese încã-n cale, De parcã timpul s-a oprit. O iau pe drum, în jos la vale, Totuşi rãmân acolo sus, Ca neclintirea curgãtoare. Nisipul din clepsidrã-i dus, Dar raza creşte stãtãtoare.
Ar fi atâtea lucruri încã De care-aş vrea sã mã apuc, Dar rândunelele se duc Şi toamna e tot mai adâncã. Las scrisul vraişte, legãmântul, Caut spre ceruri ca nãuc, Cãci rândunelele se duc Şi –mi fuge de sub tãlpi pãmântul. Mai am rãgazul, poate, iatã, La bun sfârşit sã […]
Ca să pot pune ferm piciorul Pe drumul care nu mă pierde, Îmi iau drept călăuză dorul După ceva ce nu se vede. Să înțeleg ceea ce caut, Mă încordez s-aud chemarea Acelui timbru, ca de flaut, În care se ascunde marea. Iar dacă, în sfârșit, aș scrie, Vrând să […]
M-aplec să scriu. Pe foaia albă Doarme un înger ca zapada. Aş vrea să-ncep. Cu ce cuvinte Să vin ca să nu-i tulbur somnul? Pe când ating sfios hirtia, Simt bucuria unei linişti Care mă curaţă de gânduri, Până mă face transparentă. Dar îngerul deschide ochii Şi, ridicindu-se în aer, […]
Văzut de sus, din departări, Sufletul pare-un continent De amintiri şi reverii, Având în juru-i mări de somn În care gândurile cad Şi se rasfiră până pier. Dar de s-au dus – vor reveni: După un val ce ţi le ia, Alt val le-aduce în ecou Aşa cum nici nu […]
