Amânare

Ar fi atâtea lucruri încã
De care-aş vrea sã mã apuc,
Dar rândunelele se duc
Şi toamna e tot mai adâncã.

Las scrisul vraişte, legãmântul,
Caut spre ceruri ca nãuc,
Cãci rândunelele se duc
Şi –mi fuge de sub tãlpi pãmântul.

Mai am rãgazul, poate, iatã,
La bun sfârşit sã mã aduc?
Vezi, rândunelele se duc,
Eu n-aş fi gata niciodatã…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *