Anti- Sisif

Ca să pot pune ferm piciorul
Pe drumul care nu mă pierde,
Îmi iau drept călăuză dorul
După ceva ce nu se vede.

Să înțeleg ceea ce caut,
Mă încordez s-aud chemarea
Acelui timbru, ca de flaut,
În care se ascunde marea.

Iar dacă, în sfârșit, aș scrie,
Vrând să fac lumea să încapă
În visul meu de pe hârtie,
Sunt mii de nuanțe care-mi scapă.

Așa c-aștept să se deșire
Nepriceputa mea lucrare,
Căci mai presus de-nchipuire
E veșnic noua încercare.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *