Nimicul, o formă de captatio benevolentiae
Dacă ar fi să ne luăm strict după dedicaţia care deschide Pescarul nimicului, ,,Închinat fraţilor mei, unul de nori, celălalt de Salcâm…” (p.5) (norul fiind reprezentarea efemerului, superfluului, a constelaţiei celeste ,,heracliteene”, în continuă ,,curgere” şi schimbare, niciodată aceeaşi, alături de salcâm, copac de esenţă tare şi, prin extensie, o […]









