June Jordan
Poem pentru Haruko
Nu credeam că voi ține vreodată socoteala suferințelor mele
ori a fericirii
așa cum nişte lumânări luminează dantela fină
a aerului
pe toată lungimea părului tău/o ploaie delicată
potrivită de Dumnezeu
în maroniu și roșu
ondulații luminoase asemenea particulelor
dintr-o flacără
Însă acum
retrăiesc după-amiaza aceea de caise
și apă presărată cu țigări.
Călcam nisipul și pietrele:
Cât de ușor mă țineai
de mână
lângă lumea în declin
Acum
mă alin în refugiul acelei seri
un pod pe care l-am lăsat în urmă
unde toată căldura solidă a plăcerilor,
a-nfiorărilor tandre
a rămas deopotrivă crudă și primitoare
așa cum dorința rămâne prinsă la infinit
între dulce și amar
Singur și tânjind după tine
acum cred
June Jordan (1936-2002), poetă, eseistă și activistă americană, născută în Harlem, New York într-o familie de emigranți din Jamaica. A început să scrie poezii de la vârsta de șapte ani. Jordan a urmat cursurile colegiului Barnard College din New York fară să obțină o diplomă de absolvire și a scris despre această experiență în cartea ei “Civil Wars”, apărută în 1981. A urmat studii de masterat în antropologie la Universitatea din Chicago. “Who Look at Me” este titlul primei ei cărți publicate, conținând poezii pentru copii. În întreaga ei activitate literară de peste 40 de ani, Jordan a publicat un total de 27 de volume de poezie, a obținut numeroase premii și burse și a fost inclusă în Who’s Who în America din 1984 până în 2002.
June Jordan
Poem for Haruko
I never thought I’d keep a record of my pain
or happiness
like candles lighting the entire soft lace
of the air
around the full length of your hair/a shower
organized by God
in brown and auburn
undulations luminous like particles
of flame
But now I do
retrieve an afternoon of apricots
and water interspersed with cigarettes
and sand and rocks
we walked across:
How easily you held
my hand
beside the low tide
of the world
Now I do
relive an evening of retreat
a bridge I left behind
where all the solid heat
of lust and tender trembling
lay as cruel and as kind
as passion spins its infinite
tergiversations in between the bitter
and the sweet
Alone and longing for you
now I do
