TRANSATLANTIC – June Jordan~ Poem pentru Haruko

 

June Jordan

Poem pentru Haruko

 

Nu credeam că voi ține vreodată socoteala suferințelor mele

ori a fericirii

așa cum nişte lumânări luminează dantela fină

a aerului

pe toată lungimea părului tău/o ploaie delicată

potrivită de Dumnezeu

în maroniu și roșu

ondulații luminoase asemenea particulelor

dintr-o flacără

 

Însă acum

retrăiesc după-amiaza aceea de caise

și apă presărată cu țigări.

Călcam nisipul și pietrele:

Cât de ușor mă țineai

de mână

lângă lumea în declin

 

Acum

mă alin în refugiul acelei seri

un pod pe care l-am lăsat în urmă

unde toată căldura solidă a plăcerilor,

a-nfiorărilor tandre

a rămas deopotrivă crudă și primitoare

așa cum dorința rămâne prinsă la infinit

între dulce și amar

 

Singur și tânjind după tine

acum cred

 

June Jordan (1936-2002), poetă, eseistă și activistă americană, născută în Harlem, New York într-o familie de emigranți din Jamaica. A început să scrie poezii de la vârsta de șapte ani.  Jordan a urmat cursurile colegiului Barnard College din New York fară să obțină o diplomă de absolvire și a scris despre această experiență în cartea ei “Civil Wars”, apărută în 1981.  A urmat studii de masterat în antropologie la Universitatea din Chicago.  “Who Look at Me” este titlul primei ei cărți publicate, conținând poezii pentru copii.   În întreaga ei activitate literară de peste 40 de ani, Jordan a publicat un total de 27 de volume de poezie, a obținut numeroase premii și burse și a fost inclusă în Who’s Who în America din 1984 până în 2002.

 

June Jordan

Poem for Haruko

 

 

I never thought I’d keep a record of my pain

or happiness

like candles lighting the entire soft lace

of the air

around the full length of your hair/a shower

organized by God

in brown and auburn

undulations luminous like particles

of flame

 

But now I do

retrieve an afternoon of apricots

and water interspersed with cigarettes

and sand and rocks

we walked across:

How easily you held

my hand

beside the low tide

of the world

 

Now I do

relive an evening of retreat

a bridge I left behind

where all the solid heat

of lust and tender trembling

lay as cruel and as kind

as passion spins its infinite

tergiversations in between the bitter

and the sweet

 

Alone and longing for you

now I do

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *