Au fost sau n-au post- modernități- le-ți gheții?!

Ce față are filmul maghiar? Cea cu afișul Fiului lui Saul, adică fața arhicunoscută a lui Géza Röhrig? Sau poate fața lui Jenő Janovics, despre care a fost azi un eveniment la Institutul Maghiar de la București? Eu am ales totuși fața spiritualizată a regizorului István Szőts care are în expoziția atașată […]

Cât de mare trebuie să fie îndoiala dacă intri în catedrală  doar când e mult prea pătrunzător  frigul de-afară?   Iarna  te face să-ţi aminteşti  că întotdeuna  cea mai apropiată rubedenie  îţi este cămaşa iar turul gros al nădragilor  trebuie să-ţi fie mai credincios  decât toţi prietenii cu care ai […]

Prozator, eseist, istoric, traducător, DANIEL VIGHI s-a născut la 9 octombrie 1956, la Lipova, județul Arad. A absolvit Facultatea de Filologie, secţia română-franceză, Universitatea din Timişoara (1980) și a obținut o Bursă internaţională de cercetare şi creaţie, Akademie Schloss Solitude – Stuttgart, precum și titlul de Doctor în filologie (1997). A fost […]

atât de ușor mă voi scutura mai ușor decât floarea de mac așezată în vază   atât de curând mă veți crede  un punct străbătut de nervuri undeva la mijlocul unei funze   atât de simplu va fi  să mă desprind de pământ ca de o piele  ce nu-mi mai […]

Dintre toate cărțile citite de subsemnatul în ultima vreme, Cabinetul albastru (o veritabilă colecție de stări, trăiri și senzații, dar și o modalitate originală, autentică de a privi lumea/existența de la fereastra sufletului), pare a fi cel mai fericit caz de ,,autoretrogradare”, de autoplasare într-un univers romanesc, de întoarcere către […]