(cu pornire de la 2-3 filozofi academico-televizieri și cu sfârșire-n coada peștelui intelectualist) Aah, cât de multă așazisă filozofie, nu doar filozofare, suie azi până-n culmile dezasperante ale futilității cele mai pline de logică și coerență, de sofistică și aparentă aprofundare (circumvolutiv circambulatorie, bașca de maximă virtuozitate), idei cum că […]
Rămân siderat de încăpățânarea rămânerii oamenilor în slogan. În adolescență fiecare se revoltă contra clișeelor adulte (un fel de impoziții ipocrite), pentru ca la scurtă vreme să-și aleagă și consacre propriile formule găunoase, crezând c-ar fi originale sau câtdecât diferite, în vreme ce ele bat aceleași ape-n pive, minimalizează sensuri […]
Cândva am mai scris câte ceva despre comportamentele intimiste, individualiste și asociale ale semenilor la piscină. Lăsând în grija discursurilor banale și facile ceea ce se numește bunsimț, maniere, educație, civilizație, mai degrabă și insistent am atras atenția asupra aspectelor care țin de lubricul fundamental și de ludicul copilăresc-abisal [*]. […]
În anii ‘80 n-am prea-ntâlnit coleg (mă rog, muzicolog de profesie, profesor, redactor de revistă muzicologică și de radio muzical) care să nu se-ncrunte sau chiar să vorbească urât despre Maruca lui George Enescu. Afară de Iosif Sava, Viorel Cosma, Octavian Lazăr Cosma și Vasile Tomescu, pe care drept e […]
Din când în când servesc prânzul la restaurantul unui hotel central. Loc frumușel, decorații cu stil (stucaturi, lambriuri, candelabre, mobilier sculptat, catifea). Într-un colț al spațiului plin/arhiplin de bunătăți nutritive, pianul. Cu-al său pianist. De ani buni, dar parcă de decenii sau de totdeauna, omul cântă nonstop suita acelorași piese […]
A vorbi despre muzică nu-i nici simplu, nici de șagă. Nu orice muzicolog sau profesor, specializat sau generalist, o face la cote mai acătării de onorabilitate (de admirabilitate nici nu pomenim). Chiar dacă unii sunt capabili de discurs verbal, poate chiar volubil, retoric, lax și spontan, efectul sau eficiența le […]
(partea descriptivă) Anul trecut, tot cam pe vremea asta, am rugat frumos opinia publică să își amintească cântecul „Vine vine primăvara” [*]. Acela care se pronunță literalmente și se-aude acusticamente drept: Vine vine priii- iimă- vaaa- raaaa/ se aș-terne-n tooo- oată țaaa- raaaa/ flo-ri-ce-le peee câ-îm-piiiii/ hai să leadu- năăăm […]
Pentru scena și viața culturală bucureșteană 2024 a-nceput fain și bine, nu cu unul ci chiar cu doi Oedipi de gabarit estetic ponderal. Primul e-acela al lui Enescu și Fleg, montat/regizat de Stefano Poda (Oedipe, la Opera Națională), celălalt aparținând lui Robert Icke rescriind pe Sofocle, regizat de Andrei Șerban […]
Vrem liber deplin la orice du-te/vino? Vrem să nu ne mai doarmă nemușagul în cozi pe la granițe, nici toate tirurile cu bunătățuri în vămi, pierzând ori plătind milioane? Vrem adică respect și economie mai bună, comodități și confort, bănișori mulți pe pâine? Atunci, zice duduia Austria: renunțați bre la […]
Cunoscându-mi interesul pe care l-am arătat în urmă cu 3-4 ani unor studii publicate pe-atunci de către un grup de cercetători de la Universitatea (…) din (…), de curând am fost invitat în Statele Unite ca să asist la prezentarea introductiv-demonstrativă și experimentală a extraordinarei lor descoperiri și invenții. Eveniment […]
