[…] Eram convins : dacă ar fi avut telefon mobil, Goethe s-ar fi mulţumit să trimită mesaje scurte : T BEZK, XOXO ! (Te iubesc, pupici şi îmbraţişări!) O fi comunicarea noastră modernă bună şi frumoasă, însă altă dată dorul era exprimat mai romantic.
De fapt, acum e aproape imposibil să ţi se mai facă dor de cineva: poţi să suni, poţi să trimiţi SMS, e-mail sau poţi intra pe chat, inclusiv cu poză. În orice secundă poţi fi perfect informat ce face celălalt. Câtuşi de puţin romantic. Din cauza asta, îmi concepusem un mic ritual propriu: la fix unsprezece seara, închideam computerul, telefonul mobil şi pe cel fix – cu alte cuvinte, nimeni nu mă mai putea contacta.
La început am avut o stare de uşoară panică difuză. Ca şi cum aş fi putut rata ceva absolut esenţial. De regulă însă nu pierdeam decât un apel Vodafone, care mă întreba dacă nu aş vrea să economisesc bani.
(Moritz Netenjakob, Macho Man, traducere de Mihai Moroiu, Baroque Books & Arts, 2016)
