Fotografia nu este o reproducere plată a realităţii, ci un efort de a o regândi şi reformula. Tunelul fotografic este calea de acces către această lume care se naşte, odată cu întâlnirea dintre ochi şi spaţiul pe care îl explorează. O zi reușită Astăzi m-am trezit cu cinci minute mai […]
Schimbând toate cele care ar fi de schimbat, aş zice că poziţia lui John Berryman în canonul poetic american e izomorfă cu cea a lui Bacovia sau, poate mai exact, cu cea a lui Mircea Ivănescu în cel autohton. Nici unul dintre cei trei nu a fost perceput încă din […]
Dumnezeu să-l binecuvânteze pe Henry. A trăit ca un şobolan, cu o claie de păr pe cap la început. Henry n-a fost laş. Nu prea. N-a părăsit niciodată nimic; în schimb prindea rădăcini când lucruri ca mila se subţiau. Aşa că poate că Henry a fost o fiinţă umană. Să […]
Camera 231: săptămâna a patra Ceva negru undeva în panoramele din inima lui. Lalele de la soţii Tate îi trezeau lui Henry cheful să fie o lalea şi să nu dorească mai mult decât apă, decât lumină, decât aer. Însă nervii îi huruiau întunecat, nesupuşi, & sufocarea apărea, whiskey-ul vis […]
Placa se lasă-ntr-o parte, fără flori, ziua-i aproape dusă, stau pe mormântul tatălui meu cu mânie, deseori, deseori şi înainte am mai făcut pelerinajul ăsta crâncen la unul care nu mă poate vizita, care şi-a rupt pagina cu totul: mă întorc pentru mai mult, scuip pe mormântul bancherului ăstuia groaznic […]
Când ninge, sufletul se face Atât de alb încât începe Să lumineze-n întuneric. Muzica liniştei cuprinde Grijile, frica, întristarea, În dănţuirea fulguirii. Din poala zilelor mărunte, Privirea fuge la fereastră Să vadă cum coboară harul Pe pomii goi, pe strada strâmbă, Pe trecătorii fără nume, Redăruind imacularea. Pe frunte simt […]
De la fereastră văd Luminile din frunze Stingându-se domol Şi dincolo de ramuri, Foşnind ca marea – cerul, Pe care –n înserare Trec păsările- nave. Aş vrea să ies afară, În frigul de cristal Şi frunzele uscate Să-mi murmure sub paşi, Dar nu mai pot pleca, De la un timp, […]
cel de lângă mine visează abatoare de oameni. el știe: oamenii sunt firișoare de sânge intră și ies din ei ca și cum ar trece prin mașina de tocat.
la oră de vârf un bărbat tânăr stă în mijlocu străzii şi mănâncă tacticos un hamburger trecătorii grăbiţi îl ocolesc bărbatu mestecă şi se gândeşte la hamburger satisfăcut zâmbeşte unui gând ca mona lisa muşcă şi ajunge cu dinţii la ambalaj atunci bărbatu desface hârtia încet cu grijă ca pe […]
Uneori somnul devine calea care duce spre Dumnezeu. Păşesc în vis, imaginându-mi că mă întorc acasă, în locurile de odinioară, pierdute pentru prezent, însă drumul, pornit din familiarul acelei lumi, o ia pe nesimţite spre tărâmul Celui de care toată viaţa mi-a fost dor. *** Eram într-un palat în ruine […]
