14 Vineri noaptea. casa aceea mare cu opt ferestre cu grilaje, moartea continua să şi facă treaba. Era peste tot, harnică, îndatoritoare, organizând înmormântările, grupând bocetele, aprinzând lumânările, având grijă să încapă toată aşezarea în marile încăperi cu bănci adânci de piatră şi praguri late ca să i poată contempla […]
24 (Sâmbătă, 23 iunie) De două zile umblăm pe coloana vertebrală a planetei, uitând de Istorie şi chiar şi de cele mai obscure migraţiuni din epocile fără cronici. Încet, urcând mereu, navigând pe torente între o cascadă şi altă cascadă, pe canale liniştite, între o cataractă şi altă cataractă, obligaţi […]
Se spune că de eşti vegheat de sus, când dormi, nu te mai rătăceşti în vis. Somnul te scoate într-un larg la care nu nădăjduiai să poţi ajunge, când eşti în lumea ochilor deschişi. Dar ce ţi se arată înainte, nu e un loc ci o imagine a ta – […]
Fernando Pessoa sub pseudonimul Álvaro de Campos Pentru Santa Rita Pintor Singur, pe cheiul pustiu, în această dimineaţă de Vară, Privesc dincolo de linia unde fluviul întâlneşte oceanul, spre Indefinit, Privesc şi mă bucur să văd, Mic, negru şi cât se poate de clar, un pachebot intrând. Apare din depărtare, […]
Într-una din nopţile trecute, pe când cădeam în somn, am auzit-o pe bunica mea bătând în mine ca în poarta casei şi vocea ei se tânguia de afară să o primesc înăuntru. Atât de vie îi era ruga, încât m-am trezit vrând să-i deschid. M-am pomenit cu ochii pironiţi în […]
1. sunet surd cu care răbufneşte flacăra deasupra unei bălţi de benzină vara între stâlpii unei benzinării sub privirile oamenilor trezite din somnolenţă înaintea incendiului acolo e iubire 2. „arena del sur caliente que pide camelias blancas” nisip cald pe plajele andaluziei tânjind după camelii albe care să-i aducă răcoare […]
Mi-ai cerut să-ți descriu într-un poem orașul și lacul în ceață, micul debarcader adormit. Descrierea e un procedeu ca oricare altul, dă-mi un motiv simplu și te voi compara cu orice. Deghizează-te în fetiță și bate-mi la ușă când începe să nu îmi mai pese. Ieși în calea mea cu […]
Dac-aş veni de sus, aş ninge Peste cetatea cenuşie, Acoperind vacarmul lumii Cu voaluri albe de tăcere. Aş coborî pe foaia scrisă, Ştergând domol şirul de slove, Pân-ar rămâne numai neaua De nimenea încă atinsă. Dac-aş veni de jos, ca iarba Aş năpădi încremenirea, Boltind clădirile, pavajul, Pân-ar rămâne unduirea. […]
1938 : femeile urlau însă nouă nu ne păsa dacă trăiau sau mureau eram soldaţii împăratului în bordelurile militare am violat fără nicio reţinere le numeam „femei de consolare” japoneze de-ale noastre chinezoaice vietnameze tailandeze şi câteva olandeze luate cu forţa zi şi noapte fără mâncare unele pe jumate copii […]
Credeam până mai ieri că scrisul Îşi ia puterile de aur Din ce s-a scris, şi că o carte Aprinde torţa altor tomuri, Că cititorul fură umbra Artistului care veghează. Dar nu… când intru-n bibliotecă Mi se năzare că misterul Care-a dictat atâtea pagini Nu s-a aflat pe sine încă, […]
