Dumnezeu să-l binecuvânteze pe Henry. A trăit ca un şobolan,
cu o claie de păr pe cap
la început.
Henry n-a fost laş. Nu prea.
N-a părăsit niciodată nimic; în schimb
prindea rădăcini când lucruri ca mila se subţiau.
Aşa că poate că Henry a fost o fiinţă umană.
Să investigăm asta.
…Am investigat; O.K.
E un om american uman.
Asta-i adevărat. Fata mea-i cu fiţe.
Fetiţa mea-i cu suferinţe. Vino & fă-mă mic, & arată-mi drumu’.
Dumnezeu e duşmanul lui Henry. Suntem în afaceri… Şi ce,
ce afacere trebuie să fie limpede.
La înghesuială.
Nici nu puteam să mă simt altfel. – Domnu’ Ciolan,
cum mă uit la cerul de şofran,
îmi dau seama cât eşti de al naibii.
John Berryman,” Cântece vis”, traducere de Radu Vancu.
Casa de Editură Max Blecher, 2013