Dragostea pe care am descoperit-o, împreună, în acest anotimp de dincolo de moarte nu mai are tihna iubirii noastre de altădată: neliniştită şi adâncă, ea ne locuieşte visele şi urcă spre noi dinspre mişcarea de retină a reveriei nocturne, ca dintr-o mare de lacrimi. Dragostea pe care am încercat-o, împreună, […]
Vecinătatea morţii este o vecinătate a viselor, ca şi cum toate nopţile noastre ar deveni promontoriul din al cărui prag privirea poate contempla jocul de spume al valurilor, clocotind în materia de geneză a mării: un joc ce nu are sfârşit, in joc care aboleşte timpul, un joc ce redă […]
Există un ţinut Lovecraft, după cum există un domeniu Arnheim ivit din materia imaginaţiei lui Poe. Iar în acest ţinut pe care H. P. Lovecraft îl construieşte din coşmarurile sale o vechime neliniştitoare urcă spre suprafaţa lumii, parcă spre a avertiza omenirea că sfârşitul ei este atât de aproape. Creator […]
printre cuvintele altcuiva creierul tău – floarea soarelui – se întoarce o tavă argintie cu mânere din aur. serveşte licori miraculoase. în poziţie de meditaţie un animal împăiat o sculptură scobită în cuarţ un suport de raft într-un magazin de antichităţi din midwest la marginea autostrăzii unde curg […]
nu avem răbdare scormonim în neant sub frunți ni se îngrămădesc visele haosul ne scoate din minți prea multă materie cenușie într-o lume de eroi care trăiesc separat în spațiul strâmt numit viață
Primăvara doliului este o primăvară a melancoliei. În această primăvară în care înaintez, tovărăşia spiritelor înalţă între mine şi ceilalţi zidul impenetrabil al nostalgiei. Viaţa se cuprinde în fragmentele muzicale de amintirii pe care visul le împinge spre mine, la fel cum valurile duc spre ţărm urmele clipelor marine care […]
B de la Bogart : cine îşi mai poate imagina perfecţiunea hollywodiană fără această siluetă ce se iveşte , fără acest glas cu a sa sonoritate aproape cavernoasă, fără acest mister ce se coboară între oameni, asemeni ceţurilor în care sunt învăluite tenenbroase cheiuri ale porturilor. B de la Bogart: […]
Dragostea de după moartea în care mă adâncesc este asemeni unei risipiri tandre ce impregnează universul cu parfumul şi lucirile mamei. Dragostea de după moarte pe care o resimt, atingându-mă, în fiecare vis visat de mine, instalează în lume propria ei reţea de semne, ca şi cum teribila singurătate a […]
În ciuda titlului nu-l voi cita pe Ion Minulescu, un alt poet grațios uitat din cine știe ce motive stupide, savante și postmoderniste, deși conștiința lui europeană nu poate fi negată, fie și pentru că se și ne situa unde trebuie. Cu toată latinitatea noastră superlativă, deci cam greu de […]
De ce ai sta lângă turnul Ce desparte vântul de vis , Întunericul scund De culoarea secretă a rotației ? Doar Ulisse cu tăișul firidei Se-apropie de țărm . Erai tânără, Ocrotită de clipă. Mușcai tăios din întâmplări. Își plăcea sudoarea retoricii Când te-nveleai în purpură. Niciun […]
