Şi poate că doar apropierea morţii ne poate dărui acest acut, neliniştitor, melancolic simţ al introspecţiei, de parcă, o dată cu ivirea ei, tot ceea ce este vanitos şi van se duce, spre a face loc tăcerii întretăiate de murmur, asemeni unei case ale cărei camere sunt străbătute de duhurile […]
Există praguri dincolo de care paşii mei nu mai pot trece, de parcă ar fi nevoie ca tu să îmi fii alături în clipa în care graniţa delicată de melancolie este străbătută. Există locuri pe care ochii mei singuri nu le mai pot contempla, căci doar ochii noştri uniţi, de […]
Orice roman de dragoste începe, stângace şi timid, cu mişcarea delicată a personajelor ce populează spaţiul de nori al unei gări provinciale: din pragul acestui port zidit în liniştea cărămizilor se poate zări, ca prin lentila aburită a unui ochean de demult, desenul vieţii pe cale de a începe, asemeni […]
De demult, atât de de demult, pe vremea când şcolarii româniei socialiste învăţau să se joace planificat, spre a da copilăriei lor rigoarea dialectică a şarjelor de oţel din furnale, un copil neastâmpărat o aştepta pe mama sa ce alerga spre a–i dărui cel din urmă volum din colecţia cartonată […]
Dragostea maternă nu cunoaşte întunecare şi îndoială, ci doar un treptat, catifelat, nostalgic amurg în care se topeşte, din clipa în care moartea instituie,implacabil,graniţa despărţirii. Dragostea maternă nu atinge îndepărtarea infidelităţii, căci a ei este comuniunea pe care anii o aduc, ca pe un prinos muzical al timpului ce devine […]
Şi am ajuns să ne regăsim, în acest anotimp al dragostei de dincolo de moarte, cu acelaşi firesc al tandreţii cu care mâinile noastre se regăseau, în clipele în care fericirea modestă urca până la noi, ca un flux delicat al oceanului în care aveam să ne cufundăm : orele […]
Şi am simţit, în vis, cum paginile pe care mâinile mele aveau să le transcrie se iveau din materia delicată şi nostalgică cu care noaptea îndrăgostită mă înconjura: fluxul de cuvinte şi de tăcere îşi căuta,tenace, calea prin care să se înfăţişeze celui care avea să urce spre ziuă, scafandru […]
Şi poate că am început să mor cu adevărat în clipa morţii tale: mai mult decât un flux al biologiei sterpe, tinereţea este o stare de claritate a timpului, o stare de curgere neîntreruptă de îndoiala ce sapă şi arde, o stare de frenezie a inimii ce se avântă spre […]
Acest jurnal al dragostei şi al despărţirii este o istorie a privirii: a acelei priviri care, despărţite de lumea concretă, ia în stăpânire domeniul de şoapte şi de mişcare al amintirii, spre a se cufunda în adâncul de uitare ale unei ape ce nu mai cunoaşte odihna. Pentru această privire […]
Din Moldova pe care am iubit-o, atât, nu mai rămâne, acum, decât pulberea delicată de amintiri care se aşterne pe cărţile ce dorm în biblioteca casei noastre. Din Moldova pe care am iubit-o, atât, nu mai supravieţuieşte decât un colţ modest de cimir, în a cărui odihnă lichidă se află […]
