Îngerul mi s-a arătat şi a grăit: Am venit din porunca Domnului. Tu calci prea des poruncile Domnului. Îngere, am mărturisit, păcatele mele sunt multe şi mari. Spune, ce-mi porunceşte Domnul? Să te iubeşti pe tine însuţi cum îl iubeşti Pe aproapele tău. […] Geo Bogza, Îngerul mi s-a arătat
Cartea „Intelectuali la cratiţă – Amintiri culinare şi 50 de reţete”, apărută la Editura Humanitas în 2012 (şi ajunsă la mine, vai! abia acuma) este o minune. Biblioteca mea e plină de cărţi remarcabile, dar pot număra pe degete ediţiile care mi-au rămas la suflet de-a lungul anilor. Printre ele, […]
De ce scrieţi? De ce faci cutare lucru? Din plictiseală, din distracţie, din obişnuinţă, din lene, din silă, de nevoie, din capriciu. Ca să uiţi, ca să-ţi aduci aminte, ca să-ţi câştigi timpul şi, ultimă raţiune, „ca să întrebi dumneata”! (Mihail Sebastian) Din deprindere; dintr-un obicei prost, dintr-un viciu contractat […]
M-a întrebat cineva dacă un artist, în speţă un scriitor, e bine să neglijeze perfecţiile formale în favoarea fondului presupus adânc sau să lustruiască opera ca unghiile cu piatră ponce. Fapt este că problema priveşte numai pe omul de vocaţie, pentru că neglijenţa ori lustrul sunt lucruri fără sens când […]
Mă clătinam pe un asin pe unde mai trăiam câţiva cântau la unison voci bărbăteşti lustruiau lemnul gravorii se gravau între ei într-un colţ se iscăleau […]eu îi vorbeam dinlăuntrul copacului printr-o crăpătură a scoarţei erau acolo cuie ruginite fiare vechi şi te iubeam ştiam că ai ieşit pe geam […]
Romanul pe care visam eu să-l scriu trebuia să fie una dintre acele cărţi crude unde, aşa cum se întâmplă în stadiul ultim al înţelepciunii chineze, toate paginile ar deveni nişte oglinzi; iar prin ele s-ar putea zări nu doar cititorul însuşi şi prezentul locuit de el ci, deopotrivă, trecutul […]
Acum se plimba prin parc. Copiii, uite: aşa de graţioşi, mult mai bine hrăniţi decât pe vremuri (copilăria slăbuţă şi înfometată a celor care erau deja bătrâni), poate mai inteligenţi şi în mod sigur mult mai informaţi despre tot; dar se temea pentru ei şi îi compătimea. Vor trăi, […]
[…] Oameni iepuraşi Numiţi de unii copii, Anume cei copăcei şi ageri, Îşi vor spune râzând versurile tale, În vreme ce-şi trag papuceii pentru treburile zilei, Treburi serioase de copil, de care lumea Râde […] Oameni am cunoscut şi oameni, însă nici unul Care s-ajungă esenţă atât de liberă, […]
Te superi şi te plângi de ceva şi nu înţelegi că în toate acestea nu este nimic rău, în afară de supărarea ta şi de plânsul tău? Dacă mă întrebi, îţi spun că, după mine, singura nefericire a omului e aceasta: el socoteşte că în natură există o nefericire. Nu […]
Pentru că ne face bine s-o citim. Pentru că, asemenea personajelor ei, nu vrea nimic de la nimeni (nici măcar de la ea) şi pentru că urăşte băile de mulţime. Pentru că, în cărţile ei, prinde lumea din gesturi mărunte, din oameni cenuşii, la care altul nu ar găsi nimic de […]
