De ce scrieţi? De ce faci cutare lucru? Din plictiseală, din distracţie, din obişnuinţă, din lene, din silă, de nevoie, din capriciu. Ca să uiţi, ca să-ţi aduci aminte, ca să-ţi câştigi timpul şi, ultimă raţiune, „ca să întrebi dumneata”! (Mihail Sebastian)
Din deprindere; dintr-un obicei prost, dintr-un viciu contractat din copilărie. (Eugen Ionescu)
Port în mine aventura, personagiile, simţirile şi aştept să se decanteze. (Hortensia-Papadat–Bengescu)
Scriu din exasperare, din dezgust, din consternare…(Emil Botta)
Scriu pentru că uneori îmi place. Şi-mi place pentru că atunci simt o crâncenă curiozitate. (Gib I. Mihăescu)
Dintr-o eroare. (Felix Aderca)
Nu există răspuns la întrebarea aceasta. (Henriette Yvonne Stahl)
Scriu fiindcă simt nevoia să scriu. La fel cum simt imperioasa necesitate să dorm, să citesc, să iubesc. […] Aş încerca să nu mai scriu. Dar s-ar putea ca din acea zi să încep să fluier. Şi fluier prost. (Saşa Pană)
Ca să-mi spun mie însumi ce alţii nu-mi pot spune. (Sandu Teleajen)
Uneori scriu…pentru bani. Alteori scriu pentru mulţumirea mea proprie, absolut intimă…
În sfârşit, scriu uneori ca să-mi demonstrez, prin actul creaţiei că totuşi trăiesc cu adevărat, că nu sunt o fantoşă ireală în această lume de aparenţe. (Dan Petraşincu)
Ca să mă audă Dumnezeu, fără să mă stric cu dracul. […] Nu scrie, băiete, decât dacă ai ceva de spus! (Al.O. Teodoreanu)
(De ce scrieţi? Anchete literare din anii ’30. Text cules şi stabilit de Gh. Hrimiuc-Toporaş şi Victor Durnea. Prefaţă, note şi index de nume de Victor Durnea. Editura Polirom, 1998)
