Pregătesc teancuri de hârtie – Jurnal ilustrat 98

Romanul pe care visam eu să-l scriu trebuia să fie una dintre acele cărţi crude unde, aşa cum se întâmplă în stadiul ultim al înţelepciunii chineze, toate paginile ar deveni nişte oglinzi; iar prin ele s-ar putea zări nu doar cititorul însuşi şi prezentul locuit de el ci, deopotrivă, trecutul şi viitorul, visele, catastrofele, dorinţele şi amintirile noastre.

jurnal-98-1

 

Iar cum paginile urmau să fie nişte oglinzi, eu urma să-mi văd în ele chipul meu de acum, împreună cu toate înfăţişările mele de până acum repertoriate în albumul meu de bebeluş care încă mai conţine, mumificate ca smocul de păr al unei fantome, o buclă din părul copilului care am fost şi e astăzi mort, dar care de la distanţă de secole se uită spre mine cu o neîncredere acuzatoare…

jurnal-98-2

[…] îmi dau seama că pierzând romanul am pierdut şi o parte esenţială a identităţii mele, aşa că imediat ce ajung acasă încep să pregătesc teancuri de hârtie pentru următoarea poveste, nerăbdător să mă pot reflecta din nou în hârtiile din care începe să se înalţe discret o speranţă…

jurnal-98-3

António Lobo Antunes, Inima inimii. Cronici, Selecţie, traducere din portugheză, prefaţă şi note de Dinu Flămând, Bucureşti, Editura Humanitas fiction, 2014)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *