Liliana Ursu: „Limanul bucuriei”

Ceea ce mă fascinează, când deschid cartea prietenei mele, scriitoarea Liliana Ursu, este bogăția trăirilor ei lirice, bogăție izvorâtă dintr-o miraculoasă simultaneitate. „Ce a fost” și „ce va fi” sunt comprimate în capsula lui „acum”, care stă să se reverse de prea plin. Cele mai multe poeme sunt, așadar, scrise la timpul prezent, devenit în aceste poeme o dimensiune a revelației.
Epifaniile poetice, oferite cititorilor, îi iau într-un larg spiritual în creștere, larg în care autoarea îi invocă pe filozofii și retoricienii antici, pe eroii lui Homer, pe scriitorii iubiți, de azi și de ieri, pe muzicieni, pictori, maici, actori, monahi, de pe meleaguri natale ori străine. Lor li se alătură ființe mai puțin cunoscute, precum nepotul cartografului, omul cu scara, șeful de gară, femeia de la canton, trecătorul cu baloane de săpun.

Al doilea univers concentric, conținându-l pe primul, îi conține familia de aici și de dincolo, prietenii de suflet, de pretutindeni. Nu doar cronologia este aruncată, astfel, în aer, ci și delimitarea spațială. Distanțele dispar, locurile străbătute de poetă se suprapun într-o împletire de trăiri dăinuitoare.
Un al treilea cerc mai vast este cel al naturii de acasă și din lumea largă, cu păsări, peisaje, miresme, muzici și degustări ale unor momente care transformă durata efemeră în jubilație și sărbătoare. Pasărea colibri, emblema întregului volum, este imaginea secundei creatoare, făcută, prin scris, să nu piară.

Ultimul cerc, cuprinzându-le pe toate celelalte, desemnează locurile de taină ale poetei care comunică tainic cu Dumnezeu, umplându-se de energia viului.
Suspendarea timpului și spațiului are ca efect atingerea unei benefice imponderabilități, prin care poeta, eliberată de poverile pământescului, își asigură plutirea în infinit, invitându-ne și pe noi să îi împărtășim starea de grație.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *