„Bucureştii de altădată” sunt una dintre acele cărţi rare supravieţuind asemeni unui tablou patinat de vreme într-o expoziţie parcursă de generaţii întregi. În pofida anilor, în pofida naivităţilor de stil, un spirit al operei ajunge până la noi şi, o dată cu el,ne este transmis ceva din suflul unei lumi […]
Anul 1883 [Viaţa bucureşteană, Contrabandele bucureştcne. Petreceri aristocratice. Camerele de revizuire. O manifestaţie iredentistă.] Viaţa bucureşteană Obiceiul de a face revelionul în restaurante nu este de astăzi, nu este nici postbelic, nu este nici de când s-a deschis în Bucureşti Cazinoul de Paris, este cu mult mai vechi. Este astăzi […]
Epoca de care mă ocup era şi epoca marilor baluri în casele particulare ale boierilor noştri. Fiindcă au dispărut boierii, au dispărut şi balurile. Astăzi toată lumea petrece prin sălile otelurilor şi restaurantelor, organizând ceaiuri dansante şi alte chermeze cu scop de binefacere. Iată programul acestor serbări pentru luna februarie […]
În sfârşit se înfiinţează o Societate a presei. Treizeci şi trei de ziarişti se adună şi aleg următorul comitet: preşedinte, B. P. Hasdeu, vicepreşedinţi, D. A. Laurian şi colonel Skeletti, I. G. Bibicescu, Al. Ciurcu, Eminescu, Missail şi Barbu Constantinescu, membri, M. Minovici, casier. Constantin Bacalbaşa, Bucureştii de altădată (vol. […]
Contrabandele bucureştene Nicolae Xenopol, redactor la Românul, plecase în concediu; trebuia cineva care să-l înlocuiască pe timp de o lună. Am fost cerut eu de la Telegraful. Astfel am fost, timp de o lună, redactor la Românul. De la Românul am trecut şef de biurou la serviciul accizelor de la […]
Dacă Hergé creează prin Tintin o efigie a inocenţei pornite în căutarea unei lumi pe care să o supună ordinii idealurilor sale, Edgar P. Jacobs oferă prin “Blake et Mortimer” ocazia pentru banda desenată de a coloniza un întreg teritoriu al ştiinţei-ficţiunii şi misterului. Înainte ca peliculele 3D să domesticească […]
“Atât de pãrãsit mã simt acum Şi-atâta de înfipt în nicãieri, Cã nu mã mai gãsesc şi nu mai ştiu Cum aş putea sã dau de Dumnezeu”. Aşa grãi cernitul personaj, Iar noi, care uitaserãm de timp În toiul desfãtãrii la ospãţ, Am tresãrit ca deşteptaţi din somn Şi am […]
Dacă te-a preocupat ceva foarte mult timp, ceva la care nu poţi să dai de capăt, oricâte cărţi ai citi şi oricâţi oameni ai întâlni, înseamnă că acel ceva eşti de fapt tu însuţi. De exemplu te preocupă faptul că nimeni nu ajută copiii orfani, că nicăieri nu găseşti un […]
Uitase-n timp ce dãruitã Era-n veşmântul de tãcere Pe care şi-l punea în lume Ca sã n-o bage-n seamã nimeni. Dar visteria dinãuntru Îi scãpãra în ochi, în zâmbet, În mersul paşilor de raze Pe strada plinã de palavre, Fãcând mulţimea sã viseze La vocea ei necunoscutã. Se pomeni ademenitã […]
Mai scrieţi de mînă? Cît de des? Cum anume s-a modificat scrisul dumneavoastră de mînă, după aparţine maşinii de scris şi a computerului? Mai scrieţi scrisori clasice – pe hîrtie, cu stiloul, pixul ori creionul? Rar, din ce în ce mai rar Ar fi trebuit să scriu cu stînga, să […]
