Şi frumosul Şi frumosul, pe care-l smulgeai, părul pe care il smulgi : care pieptene il mai piaptănă neted, părul, frumosul ? Care pieptene, in mina cui ? Şi pietrele pe care le ingrămădeai, pe care le-ngrămădeşti : incotro şi-aruncă ele umbra, şi cit de departe ? Şi vintul, care […]
n-am niciun ban în buzunar iar alții nu dau doi bani pe mine visez la o nouă epocă de piatră când se va putea lua totul cu o bâtă atunci voi deveni în sfârșit respectat voi atinge punctul G al celebritații de peșteră babele îmbrăcate în piei de urs îmi […]
Timeline. Eseul lui Teodor Baconschi, publicat cu cîteva luni în urmă la Humanitas, echivalează cu un come-back remarcabil pentru rafinatul eseist. Remarcabil şi, îndrăznesc să afirm, cum nu se poate mai binevenit. „Facebook – fabrica de narcisism” este un sclipitor şi de profunzime exerciţiu critic cu privire la o invenţie […]
Prima dată rîzi. Uneori rîzi în hohote. Rîzi mult. Ai și de ce, ca să nu zic și mai mult – că ai și de cine. Dar dacă, deodată, devii serios? Dacă iei în serios ceea ce e acolo. Nu doar o pagină, nu doar zece pagini. Ci o carte […]
„Am scris în această carte ca un hedonist, așadar ca un individ care identifică binele cu propria-i fericire… ” Nu există filozofie a existenței care să nu atingă problema hedonismului. Fiecare este constructorul propriei versiuni asupra fericirii, fie că este vorba despre o fericire a prezentului multiplicat ad infinitum, fie […]
– Mi-i dor de tine, Lupeso. – Și mie de tine, Suciule. – Hai să ne futem una bună. – Ești măgar. – Ce-i pentru tine iubirea, Lupeso? – Iubirea e atunci când te freacă cineva la cap. Dar pentru tine, Suciule? Pentru tine ce e iubirea? – Iubirea e […]
Suntem liberi, asta în teorie. În practică suntem dependenţi – de ţigări, de părerea altuia, de privirea celorlalţi, de « cum se face ». Ne ia ani de zile să ne eliberăm şi tot nu suntem liberi: mai e nevoie de încă ani de zile să devenim cu adevărat singuri, […]
Când scriu, eu din cuvinte Îmi fac o lumânare Şi sui cu flãcãruia În ascunzişul minţii. Acolo, înãuntru, Mi-aratã lumânarea, Sunt plãji pe care timpul Îmi lasã şi-mi ia daruri. Nimic din tot ce capãt Nu pare sã-mi rãmânã Şi totuşi cum se-ntoarce Din nevãzut pierdutul, Când arde lumânarea!
Tatălui meu Îmi e atât de dor de tine Cã cerul s-a golit de pãsãri Şi nu mai cade nici o ploaie: Tot ce-a mijit, se veştejeşte. O aşteptare fãrã saţiu Încetineşte mâna, pasul, Şi nici o vorbã nu mai zboarã, Din casã dincolo de poartã, Nici din departe pânã-n […]
O dată cu “ Adevărata viaţă a lui Sebastian Knight”, metamorfoza lui Nabokov este pe cale de a fi completă. Romanul din 1941 marchează intrarea lui definitivă în spaţiul lingvistic care îi va acorda infamanta sa celebritate, prin scandalul “ Lolitei”. Emigrantul care scrie la Paris, în deplină sarăcie, primul […]
